Violoniști „de colecție” la Sala Radio

Foto: Virgil Oprina

Niccola Gagliano 1761 şi 1753, Giuseppe Guarneri 1730 şi Antonio Stradivarius 1702 sunt anii şi numele celebrilor fabricanţi ai viorilor care au putut fi ascultate între 23 noiembrie şi 2 decembrie la Sala Radio.

Plănuit ca un festival al violoniştilor „de colecţie” pe care i-a produs şcoala muzicală românească în ultimele două - trei decenii, Festivalul Viori de colecţie la Sala Radio s-a desfăşurat în Studioul de Concerte Mihail Jora din Bucureşti la sfârşitul lunii noiembrie, aproape zilnic având loc aici recitaluri şi concerte cu participarea Orchestrei Naţionale Radio şi a Orchestrei de Cameră Radio, având ca solişti mari violonişti români care au dus în lume faima şcolii româneşti de vioară: Bogdan Zvorişteanu, Remus Azoiţei, Ştefan Horváth, Gabriel Croitoru, Alexandru Tomescu. Fiecare dintre ei cântă la un instrument remarcabil, fabricat în prima jumătate a secolului al XVIII-lea de maeştrii lutieriei italiene Niccola Gagliano, Giuseppe Guarneri şi Antonio Stradivari.

Cei trei muzicieni veniţi din afara graniţelor ţării - Bogdan Zvorişteanu, care cântă la o vioară construită de Niccola Gagliano în 1761 şi este actualmente concert maestrul Orchestrei Suisse Romande (Elveţia), Remus Azoiţei, care cântă la o vioară construită tot de Gagliano în 1735 şi este profesor de vioară la Academia Regală de Muzică din Londra şi Ştefan Horváth, care cântă la o vioară Guarneri del Gesu din 1730 şi este concertmaestru al Orchestrei Simfonice din Basel - au susţinut atât concerte cu orchestrele radio, cât şi recitaluri camerale reprezentative alături de pianiştii Clara Cellich, Eduard Stan şi Horia Mihail, seri care au pus în valoare atât calităţile artistice ale fiecăruia, cât şi sunetul instrumentelor lor de colecţie.

Aflaţi mai frecvent în faţa publicului din România, Gabriel Croitoru şi Alexandru Tomescu au optat pentru două posturi diferite, vioara Guarneri del Gesu pusă la dispoziţia lui Gabriel Croitoru de Muzeul „George Enescu” putând fi auzită într-un recital alături de Valentin Gheorghiu cu un program Beethoven, Franck, Enescu, iar Alexandru Tomescu cântând Concertul pentru vioară şi orchestră de Dvorak alături de Orchestra Naţională Radio pe celebra sa Stradivarius ”Elder” Voicu din 1702.

Din motive pe cât de vechi, pe atât de numeroase, publicul românesc (și nu ne referim aici la restrânsul public de elită al abonaților) încă nu are reflexul de a fi prezent în sala de concert. Acest lucru se observă din păcate nu doar atunci când vorbim despre aplaudatul între părţi, ci şi când ne referim la lipsa oricărei preferinţe - nu mai vorbim de presiuni - a acestuia pentru reînnoirea repertoriului prezentat pe scenele noastre.

De aceea, concretizarea unor proiecte clădite în jurul unor idei mai mult sau mai puţin ieşite din comun, în urma cărora publicul este pus în faţa unor faţete inedite ale universului componistic şi interpretativ, sunt binevenite. În cazul de faţă, viorile de colecţie au fost mânuite de artişti foarte valoroşi şi diferiţi, atât prin prisma gândirii muzicale, cât şi a influenţelor culturale care le-au îmbogăţit personalitatea artistică. De aceea, chiar dacă repertoriul a fost cu preponderenţă unul romantic - o situaţie pe care o întâlnim tot mai puţin în spaţiile culturale la care ne place să ne raportăm, acolo muzica secolului XX fiind de mult intrată în drepturile fireşti - versiunile interpretative oferite au fost marcate de o evidentă prospeţime şi dorinţă de a aduce la zi a unor valori şi sentimente venite din periode când timpul parcă era altul.

În acest sens, versiunea oferită la încheierea festivalului de Alexandru Tomescu concertului de Dvořak a avut acea combinaţie de exuberanţă juvenilă - spre deliciul mai ales a publicului care aplaudă încă între părţi - şi maturitate, experienţă şi discernământ, care au entuziasmat pe bună dreptate întregul public, indiferent de varietatea experienţelor avute până atunci în sala de concert.

Într-o toamnă muzicală aflată încă în ”convalescență” după Festivalul ”Enescu”, violoniştii şi viorile lor de colecţie au înviorat puţin atmosfera.