Un strop de Broadway pe strada Mântuleasa

În timp ce colegele mele au relatat pentru dumneavoastră aventurile tânărului prinț Hamlet care era atât de nebun încât l-au trimis în Anglia, unde Thomas Ostermeier l-a găsit dement, ratat și buhăit de băutură și l-a cules la propriu din noroi, eu mă țin de cuvânt și scriu despre realizările teatrului românesc ce par, acum, în comparație, cam cu derby-ul Vaslui-Urziceni față de semifinala Champions League din astă seară, dintre Inter și Barcelona. Dar asta e. Iarna nu-i ca vara, românii nu-s nemți și teatrul nostru pus față-n față cu cel arătat la București de Ostermeier pare Neghiniță ce se holbează ca prostu' la o catedrala gotică. Te și miri unde încap atâtea orgolii într-o "creatură" atât de mică.

Să revenim la ce-a fost bun în Festivalul Dramaturgiei Românești desfășurat de curând la Timișoara. Unul dintre spectacolele care au cules ropote de aplauze a fost music hall-ul "Supermarket", un show de autor, scris și regizat de Theo Herghelegiu. Realizat în condiții grele, de teatru independent, în podul clubului La Scena, dintr-o casă veche, boierească, de pe Calea Călărași colț cu Mântuleasa, spectacolul s-a născut doar din frumoasa nebunie a autoarei și a unui grup de actori. Cu ambiție și chef de joacă, artiștii au reușit să sară peste toate barierele, de la eterna lipsă de bani la faptul îndeoșbte cunoscut că actorii noștri nu au o serioasă pregătire muzicală și coregrafică. "Gașca" Theodorei Herghelegiu a cântat și a dansat cu un profesionalism rar întâlnit char și în colectivele teatrelor de profil, reușind să aducă un parfum de Broadway într-un colț vechi de București. Libretul, dacă îi putem spune așa, cuprinde un manifest anticonsumerism, dar fără încrâncenarea de Bumbești-Livezeni pe care o presupune de obicei un demers de acest gen. Lumea e un imens supermarket unde orice gol poate fi "umplut"cu mărfuri. Nu ești iubit? Nu-i nimic: "Cumpără!" Ai o existență searbădă? Don't worry! Be shopper! Hârtia igienică, maioneza, un nou televizor îți vor da un sens în viață. Această nouă terapie a omului modern, tratarea angoaselor prin shopping, a ajuns mai tare decât orice religie. Unde mai pui că e și o mișcare cât se poate de "ecumenică". Și creștinul și evreul și budistul și musulmanul, până și guru Bivolaru, orice om posesor de card a experimentat pe pielea lui (fie aceea albă, galbenă, neagră sau roșie) sentimentul de satisfacție supremă pe care ți-l dă un coș de cumpărături arhiplin. Aproape că-i mai bun decât sexul. Nu e de mirare deci că într-o astfel de lume, omul se transformă în salam și până și personajele de teatru clasic, precum Mașa din "Trei surori", își pot vedea idealurile învelite septic în țiplă și așezate pe un galantar. "Ce căutați? Moscova? Încercați la raionul de vizavi".

Muzica semnată de Eduard Jighirgiu este un mix vesel de operă bufă cu șlagăre de muzică ușoară și momențele de brigadă artistică, talmeș-balmeșul de stiluri susținând ideea de "superofertă" pe care ți-o bagă în cap reclamele lanțurilor de magazine. Coregrafia Silviei Călin nu e foarte pretențioasă, dar slujește bine textul. Printre actorii care fac roluri foarte bune se numără tânăra Raluca Botez (Romicela, o delicioasă nevrotică ce-și găsește rostul pe lume în studierea "faunei" cumpărătorilor), Ionuț Burlan (muncitorul necalificat transformat în salam), Eduard Jighirgiu și Matei Chioariu (doi gay ok) și Dana Voicu (Mașa cea rătăcită printre galantare). Singura hibă a montării ar fi aceea că e un pic cam lungă și, de la un punct încolo, cam repetitivă. Păcat că astfel spectatorul ajunge la suprasaturația cumpărătorului epuizat de atâta shopping.