Ubu Rex redivivus - Maladype Theatre în România

Voce: Ramona Dumitrean

foto: Maladype Theatre

eveniment

piesa

Precursor puternic al teatrului absurdului și suprarealismului, Ubu Rege este singura dintre cele trei piese dedicate de Jarry acestui personaj care a fost pusă în scenă în timpul vieții autorului. Cu  prilejul primei reprezentații de la 10 decembrie 1896, în programul de sală editat de revista "La Critique" pentru evenimentul de la Teatrul l'Oeuvre din Paris, spectatorii puteau citi printre altele:

„După un preludiu de orchestră, cu prea multe alămuri ca să nu pară cel puțin o fanfară și care este exact ceea ce nemții numesc o „muzica militară”, cortina dezvăluie un decor care-ar vrea să reprezinte Nicăieri - cu pomi la capul paturilor, cu zăpada albă sub un cer albastru de tot - în aceeași măsură în care acțiunea se petrece în Polonia, țară destul de legendară și de dezmembrată ca să poată fi acest Nicăieri, sau, măcar - potrivit unei verosimile etimologii franco-grecești - un foarte îndepărtat undeva interogativ. (...) Nicăieri este pretutindeni și, în primul rând, țara unde te afli. De asta vorbește Ubu franțuzește. Dar feluritele lui cusururi nu sunt câtuși de puțin numai defecte franțuzești - înlesnite de căpitanul Bordură, care vorbește englezește, de regina Rozamunda, care bălmăjește ca brânzarii din Cântai, și de mulțimea poloneză, cu moace fornăitoare și îmbrăcată în gri. Dacă se pot desluși tot felul de satire, scena îi scutește pe interpreți de responsabilitate.
Domnul Ubu este o ființă josnică, de asta ne seamănă (în partea de jos) tuturor, îl asasinează pe regele Poloniei (unora, dacă-l lovești pe tiran, asasinatul le apare justificat, căci e o aparență de act de justiție), apoi, fiind rege, îi masacrează pe nobili, pe urmă pe funcționari, pe urmă pe țărani... și așa, omorând toată lumea, a curățat desigur și câțiva vinovați, și se arată om moral și normal. Finalmente, la fel ca un anarhist, își execută singur sentințele, îi sfârtecă pe oameni, fiindcă așa-i place și-i roagă pe soldații ruși să nu tragă spre el, fiindcă nu-i place. E, într-o măsură, copil teribil și nimeni nu-l contrazice câtă vreme nu se-atinge de Țar, care e ceea ce respectăm cu toții. Țarul face dreptate, îi confiscă tronul de care-a abuzat, îl reînscaunează pe Blegoslav (avea vreun rost?) și-l izgonește pe domnul Ubu din Polonia, împreună cu cele trei părți ale puterii sale, rezumate în acest cuvânt: "Cornuburții" (puterea poftelor inferioare).”

spectacolul

În viziunea lui Zoltán Balázs și a celor (doar) patru actori care imaginează zecile de pesonaje din distribuția inițială, nicăieri-ul se regăsește în prea-plinul muntelui de ziare care constituie singurul decor al montării (iar înlăuntrul mormanului de ziare poţi găsi, nu?, informaţii despre orice decor, ori orice scenografie). Aici, așa, piesa lui Alfred Jarry devine „amestecul neobișnuit al teatrului pur, al prostiei și mitului, constituindu-se într-un joc de clovni apocaliptic” (Z.B.). Premiera a avut loc la noul sediu al companiei din Budapesta, în 19 decembrie 2009.

Despre concepția spectacolului, regizorul maghiar declara acum câteva zile, într-un interviu la Radio România Actualități:

„Cred că în bună măsură, acest ’Ubu Rege’ (pe care n-am dorit vreodată să-l pun în competiție cu alte montări) încearcă să se întoarcă la rădăcinile intime a teatrului, unde se poate uita de construcția jocului, procedându-se la o deconstrucție în fața publicului, pe scenă, unde actorii noștrii intră încă odată în copilăria lor și uită de toate felurile/formele de asociații... politice, culturale sau determinate de tradiții convenționale. Ei inițiază un joc lansat prin dimensiunea aceasta a copilărescului, a creativității, a energiei. Iar piesa asta, care tot călătorește în Europa, a demonstrat deja (și pentru noi, dar și pentru publicul din alte țări) că energia și talentul actorilor din Maladype, bine canalizate, sunt premize de a „prinde” clipa împreună cu publicul printr-o nouă aplecare asupra acestei teme scrise de Jarry... și e o temă foarte clasică..., pentru că lumea nu se schimbă deloc, poate numai fața lumii... Asta e o condiție foarte specială a teatrului: să  comunici întotdeauna cu clipa, cu momentul de acum... sa nu te gândești la viitor, dar să nu uiți de trecut, ci să vrei să trăiești „în clipă” . Și e diferită de cealaltă condiție, a actorilor în general, care vor întotdeauna o garanție pe scenă... La noi, la Maladype, actorii au garanția gândului și au garanția impulsurilor... iar asta e o altă cale...” (Zoltán Balázs)

Iată și câteva impresii critice:

După câțiva ani extravaganți, în care au fost găzduiți prin alte teatre mai mari, experimentala trupă independentă Maladype, condusă de carismaticul actor și regizor Balázs Zoltán, și-a găsit în sfârșit un cămin. Acesta se găsește într-un apartament într-o casă de epocă în centrul Budapestei (nu departe de vechiul sediu al Studio K, una dintre primele și cele mai renumite companii independente ale țării). Această locație a fost inaugurată prin premiera piesei Ubu Rege de Alfred Jarry.
Spectacolul își propune să se îndepărteze pe cât posibil de convențiile teatrale. În primul rând, repetițiile au fost deschise publicului, care s-a implicat entuziast în procesul de creație. Apoi, sediul Maladype și atmosfera sa călduroasă și primitoare te duc cu gândul la orice altceva, dar la teatru nu. Mai degrabă te simți ca într-o sală de clasă, deoarece Ubu imaginat de Balazs revine la înseși rădăcinile piesei, o farsă asupra unui profesor de către elevul Jarry. Cei patru actori sunt îmbrăcați în pantaloni scurți, cu bretele, și folosesc decorul unei săli de arte plastice (multe ziare vechi, foarfece, celofan și lipici), dând astfel publicului impresia că sunt entertained de către proprii colegi de clasă, într-o pauză. Ubu - al trupei, dar și al publicului Maladype -  e extrem de relaxat și mustește de energii creative. (Andrea Radai, 2010)

„Cvartetul actorilor de la Maldype reușește să treacă prin majoritatea replicilor și situațiilor din această comedie neagră a lui Jarry, în ciuda faptului că producția nu are prea multe în comun cu o narare a poveștii. Personajele se cațără și se târăsc în sus și în jos, pe maldărul uriaș de pachete de ziare... iară această aglomerare de presă e singura recuzită (folosită, e drept, cu o uriașă doză de imaginație)... sau, că să fim mai exacți, presa zilei, împreună cu folosirea ocazională a sforii, foarfecelor, cleiului și a unei perechi de „frigărui” din lemn... Tot ceea ce ar fi necesar e confecționat ad-hoc, în fața audienței, de la dezgustătorul festin al doamnei Ubu, până la calul războinic al soțului său obez.
În acest fel, scena în care personajele nobililor și finanțiștilor sunt ucise de regele Ubu, căpăta cumva o atmosferă suprarealistă (...). Actorii trec de la un personaj la altul într-o clipă și fără nici o separare vizibilă (doar Ubu e jucat de același actor pe întreg parcursul spectacolului), iar schimbările de „decor” ale scenelor se petrec cu aceeași ușurință. Actorii se răsucesc pur și simplu și încep să vorbească interpretând caractere/personaje complet diferite. Dar asta nu constituie o problemă pentru nimeni, nici în scenă, nici în public. Maladype interpretează Ubu Rege că pe o farsă radicală, care nu acordă prea mare importantă subtilitatilor. Principala forță a producției -  dar și slăbiciunea ei totodată - e invariabilitatea tempo-ului, a ritmului furios al întregii piese, de 100 de minute. (...) În orice caz, o seară câștigată.” (Vladimir Mikulca, Lidovie Noviny, 02.2011)

„Regizorul Zoltán Balázs îl dezbracă pe Regele Ubu al lui Jarry, de convenţiile sedimentate de-a lungul anilor, oferind un joc imaginar liber. Trupa de teatru independent maghiar Maladype - care are un renume internaţional binemeritat - acaparează spectatorul prin reprezentaţia sa explodantă de energiile deosebite actoriceşti.” (CCRU Bucuresti, nov.2011)

trupa

Teatrul independent Maladype (Ungaria) a luat fiinţă în anul 2002. ”Independenţa” sa se datorează nu numai formei de funcţiune, ci şi spiritualităţii şi ideii despre esenţa teatrului. Din această cauză de-a lungul anilor trupa de teatru Maladype a fost în stare să se redefinească ori de câte ori era nevoie, s-a relocat în noi contexte teatrale, a descoperit lucruri noi, motto-ul teatrului fiind: eterna schimbare în a face teatru este un proces de la sine înţeles.
Trupa caută constant să descopere posibilităţile inopinate date de spaţiile teatrale şi neteatrale, soluţiile de interpretare neconven- ţionale, precum şi reacţiile publicului care este lipsit de clasicele norme de comportament faţă de teatrul clasic. Spectacolele Teatrului Maladype au obţinut recunoaşterea criticilor, producţiile lor abordând un nou limbaj teatral. Spectacolele trupei au fost distinse cu multe premii atât din partea criticilor, cât şi din partea publicului, făcând din trupa Maladype una dintre trupele independente cele mai captivante ale vieţii teatrale din Ungaria. (cf. CCRU-Bucuresti)

regizorul

Teatrul lui Zoltán Balázs este unul inteligent (engl: brainy, clever, comprehensive, smart, open-minded, sagaci, bright, intelligent). Care se adresează în primul rând cunoașterii minții și abilității jocului ei (...), dar mai ales disponibilității spectatorului de a (și-)o folosi.

Într-un interviu prilejuit de turneul trupei cu Leonce și Lena la Amsterdam (imediat după performanța din Sibiu, în cadrul SIBFEST-2011), directorul și fondatorul Maladype Theatre povestea cu satisfacție despre transformarea pe care o constată la spectatorii prezenți la reprezentațiile trupei: „Intră în sală calmi, civilizați, stăpâni pe ei și politicos-curioși... apoi, puțin nedumeriți de ce li se întâmplă... pentru ca și mai apoi să-și transforme curiozitatea în genul celeia pe care o au copiii în fața unui joc nou... și ajung, până la urmă, să intre în el, în joc și să exerseze bucuria ludicului, redevenind oarecum copii... Ceea ce îmi convine de minune!”

Originar din România (Cluj 1977, însă ungur get-beget), tânărul Zoltán Balázs (studii de actorie și regie la Budapesta, Paris, Avignon, Stuttgart, sub îndrumarea unor nume precum Robert Wilson, Anatoli Vasiliev, Joseph Nadj) și-a căutat de timpuriu calea proprie în teatru (va sărbători luna aceasta la Budapesta, împreună cu actorii săi, a zecea stagiune a trupei independente Maladype Szinház) și s-a bucurat constant de aprecierile publicului și a specialiștilor în teatrul european. E deja Cavaler al Ordinului Crucii din Ungaria și laureat a numeroase premii în prima decadă a sec.XXI - mai ales pentru performanțele sale ca actor (Hamlet, Mackie-Șiș, Baudelaire). Recunoașterea sa ca voce individualizată, originală a regiei europene e dovedită nu doar de frecventele invitații la festivaluri, de publicul constant și solidar de acasă, ci și de cronicile suscitate de reprezentațiile trupei Maladype în Ungaria, sau dincolo de granițe.

„Rhythm and musicality have had a huge impact on his work (e.g. Theomachia by Sándor Weöres, The Blacks by Genet, Mikado by Gilbert Sullivan, The Big March - based on Ravel’s Bolero, e.a.). Through his performances he aims to ”give the audience a theatrical experience which is complex, appeals to emotions and senses and raises the scenery, motion and music to the same level as the lyrics”. In opera, he was acclaimed for the production of The Vampire by Marschner, in Opera de Rennes, France, in october 2008)”. (from Maladype Szinhaz quotes)

Zoltán Balázs a jucat teatru, a montat teatru, a montat operă, a făcut televiziune, a făcut film, a pus în scenă balet, teatru de păpuşi sau marionete etc. Sfere de interes: de la Pessoa(1999) la Dante(2011), de la Ionesco(2001) la Homer(2010), de la Buchner(2008) la Wesker(2011) ş.a.
Ultima premieră - "Lacul lebedelor", pe muzica lui Ceaikovski, pe scena Budapestbab Szinhaz, în 8 octombrie 2011.
Viitoarea premieră semnată Zoltán Balázs: Schiller:Don Carlos /Goethe:Egmont, la Teatrul Maladype din Budapesta, în 17 decembrie 2011.

Ubu Rex, piesa lui Alfred Jarry, piesa clasica, are déjà o tradiție foarte mare în teatrele europene și în teatrele lumii. Eu am vrut să mă întorc la rădăcinile de origine ale ideii personajului Ubu, fiindcă Jarry, scriitorul adolescent, a făcut mai întâi o satiră despre profesorii lui din școală: cum văd elevii, mai ales băieții, situațiile grotești, ironice din jurul lor, în școală sau din familie. Piesa noastră se joacă cu 4 băieți, membri ai grupului Maladype. Așadar toate personajele (mai bine de-o sută) imaginate de autor sunt jucate doar de 4 bufoni care schimbă tot timpul fața rolurilor, jucând o  „joacă” cu ziare, cu reviste, fiind în contact nemijlocit cu acestea . Toate informațiile găsite în ziare se folosesc în timpul spectacolului, în fața audienței, deci avem o interacție permanenta și continuă cu publicul și cu subiectele găsite în timpul jocului, o reflexie nouă a piesei. Jocul este foarte spontan foarte impovizativ, dar are un ritm și un tempo foarte dinamic, chiar iute... este, dacă vreți, un joc foarte infantil, dar care își are rostul sau bine determinat, influențând receptarea sensului pe care Ubu Rege îl poate căpăta la finele reprezentației în mintea spectatorului. (Zoltán Balázs, RRA, 29 oct.2011)

Regele Ubu - Übü király

Regia: Balázs Zoltán

Distribuţia: Orosz Ákos, Lendváczky Zoltán, Tompa Ádám, Páll Zsolt
Dramaturg: Góczán Judit
Scenografia, costume: Fátyol Kamilla
Asistent: Mátrai Mirella

durata spectacolului - 1h 40’

05 noiembrie, 19:00, la Teatrul Act, București,
07 noiembrie, 19:00, la Studio M din Sfântu-Gheorghe.

Biletele se găsesc la casa de bilete a Teatrului Act