The Tree of Life: Love it or Hate it

The Tree of Life, 2011, 139 min.

R. Terrence Malick

Cu: Sean Penn, Brad Pitt și Jessica Chastain

Există în toată această industrie a cinematografiei câteva genuri de film care sunt uşor digerate de publicul de rând, cum ar fi comediile sau dramele, dar mai există, pe lângă aceste tipuri deja consacrate, câteva categorii care se abat de la regulile cu care cinefilii sunt obişnuiţi şi se autoetichetează ca fiind mai mult o exprimare artistică şi nu o peliculă accesibilă publicului larg. Din această categorie fac parte filmele experimentale, care de cele mai multe ori fie vizează un anumit segment de public, sunt create „de dragul artei” şi nu se aşteaptă nicidecum la un feedback din partea publicului de rând, căci filmele de acest gen nu sunt pentru cei obişnuiţi cu stereotipurile cinematografice. Printre cele mai cunoscute pelicule de acest fel se numără producţii ca Lost Highway, Fear and Loathing in Las Vegas, Pi, Mulholland Dr., Twin Peaks şi lista ar putea continua, printre altele, cu toate peliculele regizorului David Lynch. Ultima producţie în materie de filme experimentale aparţine, însă, regizorului american Terrence Malick şi a avut premiera anul acesta, la Festivalul de Film de la Cannes, unde a şi câştigat premiul Palme d'Or. The Tree of Life este o dramă emoționantă care îi are în rolurile principale pe  Sean Penn, Brad Pitt și Jessica Chastain.

Acțiunea filmului se desfășoară undeva pe la mijlocul anilor `50, într-un orășel din Texas. Familia O’Brien duce o viață simplă, care, deși nu le oferă foarte multe satisfacții materiale, reușește să păstreze inocența celor trei băieți, Jack (Hunter McCracken), R.L. (Laramie Eppler) și Steve (Tye Sheridan), intactă.  Pe măsură, însă, ce timpul trece, Jack atinge pragul adolescenței, moment în care realizează că viața nu reprezintă doar fericire și liniște ci, dimpotrivă, lumea este un labirint al suferinței la capătul căruia nu există altceva decât moarte. Comportamentul lui se schimbă brusc, devine un rebel cu tulburări de comportament, schimbare care duce la dezvoltarea unei relații tensionate cu tatăl său (Brad Pitt). Acesta din urmă se regăsește în fiul lui și, pentru a nu-i permite să repete greșelile sale, devine agresiv și extrem de sever cu Jack. Această adolescență zbuciumată are repercusiuni puternice asupra lui Jack ca adult (Sean Penn), căci acesta ajunge un inadaptat care nu își găsește locul în lumea modernă. În scenele finale, familia se reunește pentru a jeli moartea lui R.L.. Tot atunci, Jack descoperă Arborele Vieții, care îi oferă acestuia șansa de a medita la evoluția ființei umane și, pentru scurt timp, umbriți de această epifanie, Jack și familia sa își regăsesc liniștea sufletească.

Fiind o peliculă experimentală, The Tree of Life nu are o acțiune bine definită și nici un fir narativ prin intermediul căreia să se dezvolte o poveste tipică, cu introducere, cuprins și încheiere. Scenele sunt haotice, nu oferă foarte multe explicații și situațiile sunt de multe ori bizare, greu de procesat pentru un public obișnuit cu dramele tipice. Scenele de început și cele de final sunt, poate, cele mai greu de înțeles, căci acestea par, la o primă vizionare, total irelevante. Măiestria, însă, cu care sunt realizate, în special cele de început, care simbolizează nașterea și evoluția Cosmosului și a vieții, este dovada clară că filmul nu dorește să impresioneze prin acțiune, ci prin artă pură. Întregul film nu se dorește a fi altceva decât o meditație artistică asupra vieții și a evoluției lumii înconjurătoare; de aceea, în foarte multe momente, pelicula pare lipsită de sens. Pentru a înțelege exact, însă, ce urmărește regizorul printr-o producție de acest gen, nu trebuie analizată acțiunea, ci mesajul transmis de fiecare scenă și moment în parte. The Tree of Life reușește să definească mai degrabă un peisaj decât o poveste în sine. În ceea ce privește distribuția, actorii au fost genial aleși, fiecare reușind să materializeze un personaj cu trăiri interioare puternice. Jessica Chastain creează un personaj sensibil, oarecum pasiv, imaginea maternă tipică. Despre prestația masculină, Sean Penn și Brad Pitt reușesc să construiască două personaje extrem de complexe: pe de o parte adultul Jack, cu o personalitate firavă, lipsită de duritatea specifică oricărui bărbat și, la celălalt, capăt domnul O’Brien, cu un comportament dezechilibrat, violent în unele cazuri și mult prea emotiv în altele.

The Tree of Life a cauzat adevărate polemici în rândul criticilor de film. Până acum, însă, filmul deține, majoritar, recenzii pozitive, fiind aclamat de publicații precum „The Guardian”, „The Hollywood Reporter” sau „Variety”. Site-urile de film avizate, precum Rotten Tomatoes și Metacritic, au fost și ele impresionate de măiestria artistică a peliculei, The Tree of Life primind calificative extrem de mari. Au existat, însă, și câțiva cârcotași, precum cei de la „Screen Daily” sau „Daily Telegraph”, care au fost de părere că filmul este de o monotonie dureroasă.

Per ansamblu, însă, The Tree of Life rămâne un film greu de catalogat datorită structurii sale experimentale. De aceea, în funcție de starea de spirit pe care publicul o are, The Tree of Life poate să pară o capodoperă de artă sau dimpotrivă, poate să fie catalogat ca un non-sens ce se dorește a fi artă.