Directorul de scenă Victor Ioan Frunză continuă seria de experimente teatrale (după Familia Tót și Furtuna) la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu“ cu spectacolul Scene din viața insectelor, sau, mai scurt, Insecte. Subintitulat „mister psihedelic muzical“, spectacolul își justifică triplul atribut și îl realizează prin mijloace prin excelență ludice.

Mario Vargas Llosa e un apostol al ficțiunii. Crede nu doar că literatura poate schimba lumea, ci și că omul s-a civilizat decisiv doar fabulând artistic. Impactul ar fi fost de așa natură încât incultura se plătește cu excluderea de la sarea vieții – iubirea și revoluția. Progresul politic și rafinamentul erotic înaintează – susține secularul misionar peruan – doar pe calea cea strâmtă (întrucât eliminatorie) a creativității. A citi presupune un activism plăsmuitor care dublează textul scris cu imaginarul propriu.

Când Eugène Ionesco își concepea primul text teatral, epoca sentimentului acut al alienării era de-abia la început. Prima reprezentație, peste câțiva ani, corespundea unei sensibilități deja mai largi pentru teme precum: neant, absență, singurătate, disconfort existențial. Cântăreața cheală aborda alienarea limbajului de o manieră radicală, instituind un gen nou de tragicomedie, în care personajele și replicile devin autonome unele în raport cu celelalte. Tragedia cuvintelor (o sintagmă dragă autorului) merge dincolo de simpla derută a personajelor incapabile să mai stăpânească arta comunicării. Ele pierd contactul cu realitatea, subzistând fantomatic, fără rădăcini și fără roade.

Dumnezeu ne supune permanent unei strivitoare presiuni morale, cu reproșul degradant: nu ești la fel de bun ca mine! Este replica-cheie din piesa lui Robert Cohen (o feblețe a Naționalului clujean în ultimii ani), Panglica lui Moebius. Dar și cea mai înșelătoare. Căci nu despre bine și rău este vorba în această tragicomedie despre un homosexual complexat și despre o Americă ipocrită.

A treia premieră a Naționalului ieșean în ultimele două săptămâni (după Prăpădul de Attila Bartis, marcând debutul regizoral al lui Lucian Dan Teodorovici și Domnul Swedenborg vrea să viseze, în regia lui Mihai Mănuțiu – un regal muzical al lui Cosmin Maxim), Variațiuni enigmatice pregătește simbolic, într-un spectacol concentrat, de mare forță emoțională, Gala Premiilor Uniter care se va derula luni seara la Iași.

În această stagiune, ArCuB (Centrul de Proiecte Culturale ale Primăriei Municipiului Bucureşti) le prilejuieşte spectatorilor săi o întâlnire cu universul lui Gogol: versiunea scenică a textului Însemnările unui nebun, în regia lui Felix Alexa, care propune o abordare inedită, un dialog artistic între actorul Marius Manole şi muzicianul Alexander Bălănescu. Regia lui Felix Alexa reprezintă, în cazul acestui spectacol, o orchestraţie a unor accente subtile care se armonizează, contrastează, se întâlnesc, se luptă, pentru a scoate la lumină tabloul lumilor între care pendulează personajul creat de Gogol.

O telenovelă cu mult corazón – efuziuni sentimentale, adversități romanțioase, impulsuri explozive. Personaje de revistă people, surprinse între două raiduri de shopping – vestimentație sofisticată, mină snoabă, pasiuni la modă. O tramă derizorie de soap opera – inconsecvențe erotice, intrigi adolescentine, atmosferă de vitrină. Este chiar Shakespeare, într-o epocă sub semnul spa, mall și LGBT.

Mansplaining. Newspeak. Political correctness. Marxism cultural. Teorie educațională. Mamet speak. Sistem de control. Distopie. Dacă ar fi să analizezi la modul academic Oleanna lui David Mamet, să o întorci frumușel, pionierește, pe toate părțile, ți-ar ieși mai multe tomuri decât ar trebui ca să-l faci pe Balzac să tremure de mânie.

Bad Bed Stories e ca o beție seismică la capătul unei perioade de suferință. Beția în care îți permiți, în sfârșit, să te scălâmbăi, să înjuri, să te schizoidizezi, să râzi în hotote, să dai cu pumnul în masă, să plângi, să leșini mâncând o șaormacudetoate. Te trezești în nu mai mult de două ore. Privești totul hiperlucid, în apusul unei autobulversări euristice.

Nopți cu Isadora de la Naționalul timișorean e un spectacol străbătut de la un cap la altul de tentația și fiorul poeticității. Perfect justificat: expune ficțional povestea de dragoste ca-n filme dintre preadamnatul, preaidealistul poet Serghei Esenin și preafrumoasa, preaexpresiva, prearevoluționara și preaidealista dansatoare americană Isadora Duncan.