Suprarealism de București

Mă uitam într-o seară la știri cînd, deodată, crainica începe să vorbească despre deschiderea celui mai mare mall din București. Încă unul, îmi vine să zic… Dar, n-am apucat. M-aș fi înșelat amarnic, oricum... Chiar dacă parțial terminat, centrul comercial despre care vă vorbesc a fost luat cu asalt de mii de oameni care s-au bulucit ca oile să prindă rînd în față, cînd se vor deschide ușile. Oare ce or fi sperat să vadă? Nu tot magazine, aceleași coșuri pe care să le burdușească? Să nu uităm, știrile economice vorbesc despre ciuma numită criză, iar bucureștenii se calcă în picioare să ajungă la cel mai nou mall din oraș… M-am gîndit, apoi, că le-o fi promis pomeni promoționale sau reduceri, dar tot nu reușesc să-i gasesc o motivație rațională acestei isterii.

A, și știrea asta mi-a adus aminte de Visul ceh, un film văzut la TIFF acum niște ani. Și care a rămas extrem de actual, încă. Acolo li se vindea oamenilor o ficțiune. Centrul comercial “Visul ceh”, despre a cărui deschidere se făcuse un mare tam-tam și o super campanie publicitară, era, de fapt, o butaforie. Adică niște panouri instalate pe un cîmp care, de la distanță, păreau o cladire. Dar consumatorilor, victimele perfecte ale lui “un mall și mai mare” nici nu le-a trecut prin cap așa ceva. Deci, nu le-a pasat deloc. Lăcomia i-a făcut să alerge cu niște cărucioare pe un cîmp nesfîrșit, cu gîndul că o să poată să profite de o și mai bogată ofertă de mărfuri, ca să descopere că, de fapt, li s-a fluturat pe la nas o iluzie. Nimic mai mult.

Lumea văzută de Ion B., documentarul lui Alexander Nanau (produs și difuzat de HBO) a avut premiera la începutul anului. Dar faptul că scriu acum despre el se leagă tot de o știre foarte “caldă”. Am aflat că Ion Bârlădeanu, artistul descoperit la o ghenă de bloc, de pe Calea Moșilor, a stat de vorbă două ore cu Angelina Jolie. S-a întîmplat la Paris, la Galeria Anne de Villepoix, unde s-a deschis expoziția Realpolitik, cu colajele sale. Imaginile cu cei doi, Angelina zîmbitoare și arătîndu-i lui Ion Bârlădeanu ceva pe i-phonul său, par dintr-un colaj al artistului. Niște imagini suprarealiste…

Dar, pînă la urmă, în cazul lui Ion Bîrlădeanu - homeless-ul de 62 de ani, care a visat în tinerețe să se facă întîi actor, apoi regizor, i-a urît pe comuniști, a rămas un inadaptat și după Revoluție, a colecționat reviste, a decupat personaje și a reordonat, astfel,  lumea – realitatea e acum cea mai mare ficțiune.

Autor a peste 800 de colaje, pe care le numește “filmele” lui și care au un mesaj politic subversiv, aflat în postura de personaj de documentar e absolut fabulos.

Alexander Nanau, empatic și discret, propune el însuși un documentar-colaj despre artistul de la ghenă.

Întrebarea la care răspund, în felul lor, toate personajele documentarului Lumea văzută de Ion B. este cea de la începutul poveștii: “V-a căzut vreodată ceva în cap?”. Și se referă nu doar la gunoie, ci la noroc, la o șansă care vine, uneori, pe neașteptate și cînd nimeni nu mai credea în ea.