Supermarket - un musical ”de criză”

După ce vezi acest spectacol n-o să mai intri vreodată într-un supermarket fără să zâmbești! Așa ar putea suna o eventuală reclamă pentru spectacolul semnat de Theo Herghelegiu (text și regie) și Eduard Jighirgiu (muzică) și produs în sistem ultra-independent prin asocierea Teatrului Inexistent, Clubului LaScena și Teatrului Arca.

”Supermarket” este un musical în sensul cel mai adevărat al cuvântului, dar având o ”coloratură” locală ce face publicul românesc să-și înțeleagă mai bine condiția. Nu numai condiția de consumator - aspect ce ne leagă de întreaga lume - ci și pe aceea de nație ușor de dus de nas, gata să judece și să condamne pe oricine e altfel, plină de prejudecăți și resentimente. Chiar dacă forma aleasă de creatorii spectacolului este una plină de haz, mesajul transmis nu e tocmai vesel: ceea ce nu se găsește în niciun supermarket este un ”ghid de utilizare” a libertății cu care am fost dăruiți în urmă cu 20 de ani.

Story-ul propus de autoare e unul clasic: o poveste de dragoste între Romicella, o fată aiurită (excelentă Raluca Botez - haioasă, copilăroasă, colorată la haine și bună la cântat) care vine la supermarket nu ca să cumpere - dimpotrivă, are o întreagă teorie împotriva acestui obicei barbar - ci ca să privească oamenii, încercând să-i înțeleagă și să-și depășească astfel atacurile de panică provocate de acest ”sport extrem” care este ”A TRĂI ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ” și Tutu, un tip care cară marfa în supermarket (Ionuț Burlan - o voce incredibilă), având în secret aspirații ceva (nu mult) mai înalte. Celelalte personaje sunt clienții magazinului, grupați în varii forme - două prietene care se detestă reciproc, dar sunt legate ombilical de pasiunea comună pentru ”shopping” (Andreea Duță, care face și asistență pentru coregrafia semnată de Silvia Matei, și Adriana Drăguț, care n-a uitat cum să se miște bine de când lucra cu trupa lui Dan Puric), un cuplu gay (Eduard Jighirgiu și Matei Chioaru) care vede în supermarket un spațiu neutru, semn al globalizării și democratizării, al progresului general spre care ar dori să se îndrepte și societatea românească, în care să-și găsească astfel și ei un loc și alți trei consumatori cu tipologii generale alcătuind un cor mic dar vioi, foarte util pentru compoziția musicalului ce urmează în linii mari structura clasică, alternând pasajele vorbite cu song-urile.

Un personaj cu totul special, menit să potențeze dimensiunea postdramatică a spectacolului este Mașa coborâtă direct din Cehov (incredibil de amuzantă prin seriozitatea patetică și înduioșătoare pe care o imprimă atent personajului devine Dana Voicu, o veterană a teatrului independent și veche colaboratoare a regizoarei). Printre oamenii agitați și superficiali ai secolului XXI Mașa apare derutată - caută, desigur, direcția spre Moscova - și schimbă de fiecare dată perspectiva, constituindu-se într-un reper al spectacolului, chiar dacă nu are o funcție precisă în structura dramaturgică a acestuia. Prezența ei vaporoasă, în costum de epocă, dar incorporând și clișeele despre ruși, în primul rând nelipsita vodcă pentru „tamponarea” rănilor sufletești, rupe firul altfel previzibil al poveștii și îi adaugă un nivel în plus.

Ceea ce impresionează în cazul acestui spectacol nu este în primul rând profesionalismul și seriozitatea cu care tinerii actori tratează acest demers complicat și prea puțin obișnuit pentru scenele românești, ci originalitatea conținutului propus. ”Supermarket” nu copiază formule care au obținut deja succes, nu importă rețete verificate, nu atrage publicul coborând nivelul și oferind un produs artistic previzibil, ci rămâne un demers artistic autentic, foarte ”smart”. Autorii și interpreții spun exact ceea ce au de spus - asta însemnând implicit un comentariu critic asupra societății din care fac parte - dar o fac într-o formă originală, surprinzătoare și provocatoare. Preiau forma teatrală comercială prin excelență - musicalul - pentru a vorbi tocmai despre pericolele consumerismului. Mai fac și un comentariu implicit asupra acestei forme teatrale, demontându-i clișeele și prezentându-l în forma cea mai simplă, aproape copilărească - de la rima împerecheată folosită de autoare, până la clișeele muzicale și cele coregrafice preluate special în spectacol. Aderența totală a publicului la această propunere demonstrează că spectatorii obișnuiți de teatru nu așteaptă deloc să fie mângâiați pe creștet și bombardați cu spectacole ultracomerciale fără vreun gând în spatele lor, cum cred tot mai mulți directori de teatre, în special din București.

Tot în București s-a născut și acest proiect, dar în acel București artistic paralel care e construit de tot ce fac teatrele independente. Trista realitate a acestor companii, apărute firesc, din pasiunea unor oameni care se simt sufocați în insituțiile bugetare, seamănă într-un fel cu trista realitate în care sunt scufundate majoritatea inițiativelor independente de la noi, oricât de strălucite ar fi ele.

În societatea românească de azi dacă nu ai în spate o structură și o sursă de subvenție bugetară, poți să ai câte idei geniale poftești! La fiecare colț de stradă te lovești de frâne, piedici, busculade, montate de toți cei ce și-au făcut din ”să moară și capra vecinului” deviză existențială. Numai cine știe ce noroc poate să  salveze la noi ideile bune, dar cele mai multe șanse sunt ca ele să moară. Sper din suflet ca asta să nu se întâmple și cu ”Supermarket”, care nu mai are unde să se joace în stagiunea viitoare.

Cine nu l-a văzut încă, mai are o șansă pe 14 sau 15 iunie, la Teatrul Arca din podul Clubului LaScena. Poate fi adaptat pe o scenă mai mare și aduce sigur încasări, fiindcă este o comedie muzicală. Aviz amatorilor - directori de teatre!