Spectator la problema „Roșia Montană”

Roșia Montană - pe linie fizică și pe linie politică

Alegem să ne vindem pământul sau alegem să stăm, într-o sală de spectacole, să vedem cum aleg alții? Alegem să cântăm cauzele noastre pe muzică rock sau alegem să râdem la alegerea altora? Și nu în ultimul rând, alegem să primim pasiv informații media sau alegem să ne informăm activ?

Duminică, 20 noiembrie, în cadrul Festivalului Temps D’Images, în sala Studio a Teatrului Maghiar de Stat a fost pusă în scenă, din nou, piesa Roșia Montană - pe linie fizică și pe linie politică. Spectatorii care au umplut sala erau fie informați despre subiectul Roșia Montană, fie dornici să înțeleagă, în sfârșit, despre ce este vorba, fie, în necunoștință de cauză - pe lângă că nu știau nimic, și-aveau impresia că știu, au ieșit din sală cu un sentiment de ambiguitate.

Textul piesei, scrie de Peca Ştefan, Gianina Cărbunariu şi Andreea Vălean, în regia lui Radu Apostol, Gianina Cărbunariu şi Andreea Vălean, caută să iasă cu realitatea pe scenă, oferind semne de întrebare fiecărui spectator. Este doar o piesă de teatru sau o realitate foarte bine jucată? Spectacolul este o succesiune de poveşti bazate pe realitatea contradictorie de la Roşia Montană, care, din anul 1997, reprezintă un adevărat experiment social, dar şi o imensă dilemă individuală, politică, economică, socială şi de media.

În ciuda faptului că piesa a câștigat premiul pentru Cel mai bun spectacol pe un text contemporan românesc în cadrul Festivalului Dramaturgiei Romanesti (FDR) de la Timișoara, în luna mai a acestui an, sala de la Cluj-Napoca a fost, până acum, deseori, mai mult goală decât plină. Înainte, s-a marșat pe ideea cum că  „subiectul nu interesează”, dar în această duminică s-a umplut sala Studio a Teatrului Maghiar de Stat până la refuz. Acest fapt se datorează Festivalului Temps D’Images sau sala a fost plină pentru că, totuși, subiectul reprezintă un interes? Dacă ne gândim la faptul că, la spectacolele anterioare, au fost oameni care căutau să vadă piesa și cărora li s-a spus că biletele au fost toate vândute, putem să înțelegem că interesul există, mult, însă el este un altul, în funcție de partea în discuție: cei ce vor să (se) informeze și cei ce vor să dezinformeze. În fond, piesa de teatru în discuție are ca temă centrală o aceeași ambiguitate reflexivă asupra acelorași fapte: proiectul de explorare minieră propus de firma canadiană Gold Corporation la Roșia Montană aduce în prim plan interese aflate în discordanță la nivelul fiecărei linii de dezbatere (linia fizică și linia politică).

Totuși, piesa de teatru nu se oprește doar la cazul Roșia Montană. Gianina Cărbunariu a prezentat piesa ca „o discuţie mai largă despre lumea în care trăim, despre tema moralităţii în societatea contemporană, despre polarizarea acestei societăţi în jurul unui subiect, despre felul în care mass-media alege să reflecte (sau nu) acest fenomen, despre sărăcie, vulnerabilitate şi căutarea unor soluţii care să rezolve această stare de lucruri, despre dorinţa de a salva şi aceea de a fi salvat, despre relativitatea fiecărui adevăr şi a fiecărei minciuni, despre un prezent aflat într-un raport fragil cu trecutul şi viitorul, despre realul/irealul situaţiilor în care ne putem găsi la un moment dat, despre felul în care se construiesc discursurile într-o lume tulbure în care afirmăm ceva, iar în secunda următoare putem afirma exact contrariul şi, nu în ultimul rând, despre posibilităţile, limitele, încercările teatrului de a se raporta la o realitate greu de descifrat tocmai pentru că se întâmplă aici şi acum. Chiar sub ochii noştri.”