Sfîrşit de an, început de an (cu Gadeamus 2011)

Sfîrşit de 2011 şi început de 2012 cu - bineînţeles - cărţi, multe cărţi. Ca de obicei, în ultima săptămînă a anului şi în prima din următorul - atmosferă de vacanţă şi de Sărbătoare, fără obligaţiile curente şi fără alergături prin oraş. Printre întîlnirile de familie sau cu prietenii, de Crăciun şi de Anul Nou, plus cumpărăturile „de sezon” (!), e - adică - timp destul pentru răsfoit, pentru citit, pentru sortat măcar o parte dintre cărţile şi revistele adunate vrafuri-vrafuri prin toată casa. Unele sînt lăsate de mult în aşteptare, pentru cînd va veni o perioadă mai liniştită, bună de citit în voie (nu vine niciodată!). Nu puţine stau la rînd din primăvară-către-vară. Altele - direct de la Bookfestul din iunie, după care ne-am retras pe dealul nostru argeşean, cu genţi şi cutii pline, dar... cine-şi poate căra cu el toate cărţile?! Iar în septembrie, după pauza estivală, a reînceput asaltul apariţiilor curente, aşa că la revenirea în Bucureşti n-am mai avut cînd să mă ocup de „vechituri”.

În fine, sap acum de zor prin teancuri. Cele mai recente ni le-a adus în casă Gaudeamusul din noiembrie: cîte un portbagaj de noutăţi primite de la autori şi editori în fiecare din cele cinci zile de tîrg, başca ce-am mai apucat să cumpăr pe ici, pe colo - dar cine are bani pentru toate cărţile pe care şi le-ar dori?!

Ca de obicei, de Sărbători şi în vacanţe, citesc dezordonat, sar de la una la alta, răsfoiesc mai multe lucruri deodată, traversez zece-douăzeci de plachete de versuri la ore mici din noapte, mă fură cîte un roman în care avansez cursiv sau fac popasuri din loc în loc, găsesc şi trei-patru-cinci culegeri de proze scurte scrise cu nerv, nu ocolesc nici teancurile cu volume „savante”, din genurile „metaliterare” sau „socio-umane”, şi reuşesc să mai scad din înălţimea ameninţătoare a „turnurilor” de reviste de lîngă pat, lăsate acolo pentru că trebuiau neapărat parcurse cîndva nişte articole mai lungi sau cutare interviu preţios. Cum am notat şi altădată, sînt zile şi nopţi de răsfăţ, printre puţinele din an în care citesc şi altceva decît ce-mi trebuie pentru ocupaţiunile cotidiene (pentru cursuri, pentru scris, pentru lansările de librărie...) sau ce-aduce ziua (ştiri şi presă, pe hîrtie sau în Internet, şi frunzăreala de cărţi noi aterizate în casă)...

Flashback: Gaudeamus 2011, 23-27 noiembrie. Ediţia a 18-a a „Tîrgului internaţional Gaudeamus - Carte de învăţătură”. Aceeaşi poveste, acelaşi loc (pavilionul central ROMEXPO, în Bucureşti, lîngă Casa Scînteii), cam aceleaşi edituri şi aceleaşi standuri, cam în aceleaşi locuri, cam aceiaşi autori şi vorbitori la lansări, probabil că şi cam acelaşi public de anul trecut, din 2009, din 2008... Pe scurt: buna stabilitate a marilor evenimente culturale, buna lor continuitate. De data asta, se adaugă simptomele perioadei de criză economică generală, din care a rezultat o contracţie gravissimă a pieţei de carte. Editorii încearcă să mascheze situaţia reală în spatele standurilor amenajate cît mai atractiv, cu titluri noi-nouţe, publicate special pentru Gaudeamus, lansate cît mai „glamoros”; dar ochiul un pic mai atent descoperă repede adevărul momentului. Bunăoară, că majoritatea cărţilor au mai fost expuse şi la tîrgurile precedente. Sau că, pe lîngă obişnuitele reduceri de 25-30% din preţul de vînzare (de fapt, rabatul de librărie, editurile cîştigînd astfel, la tîrguri, la fel sau un pic mai mult decît dacă ar vinde prin intermediul distribuitorilor, cu avantajul suplimentar al încasărilor pe loc, cash), peste tot sînt oferite titluri vechi la preţuri de „lichidare de stoc”, de 1-2-3-5 lei. Sau că în foarte puţine cazuri s-au mai găsit fonduri pentru tipărirea de cataloage la zi. Iar noutăţile cu mize culturale dar cu potenţial comercial mic sau... iluzoriu s-au restrîns serios: literatura română actuală, cercetările academice, publicaţiile de artă sau bibliofilie ş.a.m.d.

Una peste alta, tîrgul curge în nota ştiută: cărţi puzderie, public numeros în ultimele zile, cînd sînt programate non-stop „evenimente” - lansări, dezbateri şi tot restul. Onoare salvată!

...Dar cu mari eforturi din partea tuturor: editori şi organizatori. Pe cei din urmă îi ştiu de mult şi din „culisele” tîrgului: în 1994, în biroul lui Mircea Nedelciu de la Euromedia, firma lui de import de presă şi carte străină de la etajul Editurii Cartea Românească, pe General Berthelot colţ cu Luigi Cazzavillan, unde închiriase două camere, am asistat la o parte din preparativele pentru fondarea Gaudeamusului. Atunci i-am cunoscut pe Vlad Epstein şi pe Anca Dumitrescu. Anca lucra la Editura ALL, avea şi acţiuni acolo, şi susţinea proiectul cu entuziasm, Vlad reprezenta Radioul public, care urma să fie principala forţă de organizare, iar Mircea era - cum să zic?!... - fermentul, omul cu idei (mai pornise un mini-tîrg de carte la începutul anilor ’90) şi omul cu glumele şi cu zîmbetele care împingeau lucrurile înainte, făcîndu-le să pară simple, fezabile. La un moment dat l-au cooptat în echipă şi pe Cătălin Ţîrlea, ca director de tîrg. Cătălin, fost coleg al nostru de cenaclu la „Junimea”, lucra la Televiziune, deci avea oarecare bossă de „comunicator”. „O să iasă, o să fie bine!”, spunea Mircea, spuneau toţi.

Şi a ieşit! Restul poveştii se ştie: Gaudeamusul cel mic şi la început doar „educaţional”, doar în foaierul şi pe culoarele Sălii de concerte a Radiodifuziunii, a crescut şi s-a făcut „generalist”, s-a mutat, a echilibrat tandemul cu Bookarestul din mai, apoi, după „lovitura de tîrg” din 2006, în urma căreia a apărut, ca substitut, Bookfestul, a ajuns, el, Gaudeamusul, principala reuniune naţională a cărţii de pe meleagurile noastre.

Ce-şi imaginează - probabil - foarte puţini e că mega-evenimentul care are loc an de an, la finele lui noiembrie, în uriaşul pavilion circular al ROMEXPO, e organizat doar de o mînă de oameni, angajaţi în Serviciul de promovare al Societăţii Române de Radiodifuziune. Pe site-ul de Internet al tîrgului, la pagina de „Contact”, apare drept „Echipă” o listă cu... nouă nume: Vladimir Epstein - director executiv, Mara Alecu - program de evenimente, Cătălin Chifor - construcţie şi amenajare standuri, Lucian Creţu - parteneriate, Ion Georgescu - logistică, Irina Ungureanu - relaţii internaţionale, Oana Negulescu - aspecte financiare, Cornelia Scarlat - marketing, Nicolae Stoica - multimedia. „Specializările” nu sînt exclusive, fiindcă fac cu toţii de toate cîte se ivesc la orizontul tîrgului: sumedenie de probleme de rezolvat, încurcături provocatoare de nervi şi declanşatoare de orgolii (ale altora!), pentru care se găsesc soluţii, se fac improvizaţii, se apelează la tact şi la diplomaţie, se mai şi pune piciorul în prag şi, finalmente, rămîne impresia că nimic nu s-a-ntîmplat din întîmplare, că fiecare detaliu a fost gîndit temeinic şi concretizat în conformitate cu planurile iniţiale. Bineînţeles, ritmul de lucru e relaxat în anotimpurile celelalte, cînd se construieşte treptat ediţia următoare, creşte la sfîrşitul verii şi al concediilor, atinge acceleraţii din ce în ce mai înalte de-a lungul toamnei, devine paroxistic înaintea evenimentului şi urcă la cotele transei în zilele respective, cînd nu prea mai e timp nici de somn. Echipei i se adaugă atunci şi „voluntarii”, de obicei studente de la Departamentul de Comunicare şi relaţii publice al Literelor bucureştene, reprezentanţi ai ROMEXPO, ceva personal auxiliar, oameni din Radio pentru promovarea pe toate canalele postului public, plus, în tîrg, angajaţii editurilor care asigură funcţionarea standurilor etc. etc.; plus... Sergiu Filip, alias poetul Paul Daian, prezenţă constantă, ediţie de ediţie, mereu costumat carnavalesc, traversînd imprevizibil aglomeraţia şi făcîndu-şi auzite glasul şi trompeta pentru anunţuri de lansări sau doar pentru „animaţie”, tuşă de pitoresc suplimentar aplicată unui peisaj oricum pestriţ, ca-n tîrgurile dintotdeauna.

Să nu le uit, din formulele mai vechi de echipă, pe Ancuţa Parpală şi pe Gabriela Hagiu, absolvente ale aceluiaşi Departament CRP de la Literele noastre. Într-una din zilele ediţiei 2011, intrînd în căsuţa de plastic, cît o cutie mai mărişoară, în care funcţionează Secretariatul tîrgului, pe primul inel suspendat din pavilionul ROMEXPO, o reîntîlnesc pe Ancuţa, căsătorită între timp (are acum un nume de familie pe care nu-l ştiu!), în vizită la foştii colegi împreună cu cei doi prichindei adorabili care au obligat-o să se retragă în ultimii ani...

Întîlniri cu o mulţime de colegi şi prieteni veniţi la Gaudeamus din Bucureşti sau din ţară, inclusiv din Basarabia, precum Gheorghe Erizanu, cu care stau de vorbă la standul editurii lui, Cartier, unde-l întîlnesc şi pe bunul domn Florin Ungureanu, distribuitorul din România al companiei. Acolo mă prinde la telefon, puţin înainte de 8 seara, ora de închidere a tîrgului, Vasile Macoviciuc, cu care n-am mai vorbit de mult: a fost şi el la tîrg, şi-a cumpărat cele două volume din Opera poetică a lui Dimov, a plecat cu ele, a ajuns acasă, s-a apucat să citească prefeţele mele şi mă sună entuziasmat (că ce lucru mare am făcut, că Dimov e extraordinar, că ar trebui să-l ştie tot românul...). Deopotrivă scriitori şi editori, Călin Vlasie, piteşteanul, Mircea Petean, clujeanul, Robert Şerban, timişoreanul, şi atîţia alţii sînt la Gaudeamus ca la ei acasă. Pentru lansări şi întîlniri colegiale au venit şi clujenii Ion Pop, Ion Vartic, Marta Petreu, Alexandru Vlad, Ruxandra Cesereanu şi Hanna Bota din Cluj, Oliv Mircea, Adriana Barna, Mihaela şi Gavril Ţărmure din Bistriţa, Dumitru Chioaru şi Radu Vancu din Sibiu şi atîţia alţii; Willi Totok - de la Berlin, iar Cornelia Golna şi Jan Willem Bos - de lîngă Leiden, din Olanda.

Mă văd - apoi - în fiecare zi cu foşti şi actuali studenţi (mai ales studente!), în explorare după cărţi noi. Gina Nidelea, profesoară la o şcoală din Cartierul Militari, e înconjurată de un grup mare de copii; au nimerit perfect, tocmai la lansarea unei ediţii de basme de Petre Ispirescu şi a Poveştii cu un gînd strănutat a Laurei Grünberg, drept care, în complicitate cu adulţii din asistenţă, îmi adaptez prezentarea la auditorii cam de clasa a V-a sau a VI-a. Gabriel Mirea îmi dă o carte care tocmai i-a apărut. Emilia David, astăzi Drogoreanu, ajunge la tîrg din Italia, unde locuieşte de ani buni; predă la universităţi din două sau trei oraşe, şi-a luat şi un doctorat şi acum s-a înscris la încă unul la Literele noastre - despre Matei Vişniec, pe care-l va reîntîlni tot aici, descins dinspre Parisul lui de reşedinţă, căci toate drumurile duc zilele astea - evident! - la Gaudeamus!

Şi în 2011, ca şi-n precedenţii doi ani, ca şi-n 1997, fac ziarul tîrgului, cu  o redacţie formată din studenţi ai mei, actualmente doctoranzi sau masteranzi. Listă completă: Nicoleta Apostol, Evelina Bidea, Cosmin Ciotloş, Emil Victor Costache, Andreea Drăghicescu, Roxana Eichel, Irina Georgescu, Alina Ioan, Marieva Ionescu, George Neagoe, Ioana Oacheşu, Alina Rotaru, Emanuel Ulubeanu. Unii contribuie număr de număr, alţii, prinşi cu orele de la Facultate sau cu job-urile, ajută cînd pot. Roxana Eichel vine la „şedinţele de redacţie” pregătitoare, însă e confiscată apoi de treburi. Apare - în schimb - cu un articol în ultimul număr Aurica Stan, redactoriţă la Gîndul, colegă de master cu Ioana şi Alina. În fiecare noapte, pînă către ore mici, lucrăm la gazeta care se va distribui a doua zi, la intrarea în tîrg. Paginaţia şi „prepress”-ul le face o tînără, drăguţă şi foarte pricepută doamnă, Luminiţa Răileanu, de la revista Biz (o citesc - un set întreg, pe mai multe luni - după Gaudeamus: foarte interesantă şi foarte elegantă, „glossy” dar cu design rafinat, ca pentru „lumea afacerilor”). Ne ajută şi Florin Iaru, faimosul poet-computerist: îmi „upgradează” iMac-ul înaintea operaţiunii şi ne scoate din încurcătură la primul număr, cînd nu reuşeam să transmitem „pdf”-urile, prin Internet, către tipografie. Folosim de astă dată splendida machetă creată în 2006 de Vlad Arghir pentru aLtitudini, revista mea, aflată acum într-o prea-lungă „pauză de apariţie”. Pe măsură ce construim paginile, pe ecranul computerului, minunea prinde iarăşi corp! N-am numai eu nostalgii şi alte senzaţii: mai mulţi prieteni, colegi, literatori, studenţi ai mei, răsfoind foaia tîrgului, la faţa locului, exclamă, încîntaţi, fie că „Arată ca aLtitudinile!”, fie, păcăliţi de prima ochire, că „Ai/Aţi reluat aLtitudinile!”...

Toată povestea ziarului Gaudeamus 2011 - în acelaşi număr al 5-lea, ultim, al ediţiei, pe pagina de închidere.

Iar despre „invitata de onoare” a tîrgului, Italia, şi despre cărţile pe care le-am prezentat acolo - în ediţia următoare ArtActMagazine.