Salonul European de Bandă Desenată

Galeria Foto Anexa a Muzeului Național de Artă Contemporană găzduiește de ceva vreme o manifestație extrem de importantă pentru banda desenată autohtonă. Un fel finis coronat opus, dacă e să privim în perspectivă anul ce s-a scurs, fără teama folosirii latinismelor. Salonul European de Bandă Desenată este deschis în perioada 3-20 noiembrie, în București, pe Calea Moșilor 62-68 și antologhează, pe două etaje impare, cam tot ce e mai bun în materie de bandă desenată la ora actuală în câmpul cultural european. Sigur că fiecare expoziție în parte ar merita o analiză aplicată, care să contextualizeze, compare, împartă și despartă apele artei BD. În ce mă privește, nefiind critic BD, voi încerca să schițez câteva trăsături ale specificității fiecărei expoziții în parte.

Expoziția Călătorie în cea de-a 9-a dimensiune: Banda Desenată Valonia-Bruxelles (creată de Jean Auquier, Directorul General al Centrului Belgian de Bandă Desenată la Bruxelles) oferă o panoramă a benzii desenate belgiene, bifând cam toate subgenurile BD-ului în general: aventură, istorie, umor, SF, realism, analiză socială, experiment, de la origini până în prezent. Banda Desenată Contemporană din Portugalia (curator: Pedro Vieira de Moura) oferă un soi de eseu poetic social, în planșe originale, construit de lucrările celor mai importanți patru artiști lusitani: Filipe Abranches, Paulo Monteiro, Susa Monteiro și Marco Mendes. Tulburător, dar în același timp captivant, este proiectul expozițional O přibjehi - povestirile romilor, „prima trilogie cehească de benzi desenate dedicată povestirilor romilor” (am citat din catalog). Trilogia BD este rezultatul colaborării dintre autoarele Máša Bořkovcová - expertă pe problemele romilor și Markéta Hajská - antropoloagă, cu scenaristul BD Vojtéch Mašek, un compus narativ captivant, construit prin imbricarea metodelor filmului documentar și ale benzii desenate sociale. Expoziția retrospectivă Livia Rusz (curator: Alexandru Ciubotariu) prezintă traseul româno-ungar al binecunoscutei artiste BD, prilejuit de lansarea monografiei omonime, semnată de istoricii BD Dodo Niță și Kiss Ferenc. Partea de, am putea-o numi, young contemporary, este acoperită de instalația de sunet și BD Both Sides of a Wall a artistului belgian Ilan Manouach; apoi, de expoziția celor mai bune lucrări BD publicate în 2011 în revista bucureșteană Comics și de experimentul Bitta Generation, ce conține lucrările autorilor români (Mircea Pop, Cristian Prandea, Maria Surducan și Sorina Vazelina) din proiectul O.R.A. (Observă, Reconsideră, Acționează) al Asociației Arci, din Vasto, Italia. Ar mai fi, apoi, experimentul Cartea lui George, tradus acum în română și Strâmb Living, de Brynjar Abel Bandlien, publicate de către Hardcomics și Librăria Jumătatea Plină, ultima în colaborare cu Căminul Cultural. Mai trebuie amintite, de asemenea, expozițiile de autoare Povești care nu pot fi verificate, de Dominique Goblet și În pădure, de Sorina Vazelina.

Pe lângă expozițiile centrale, Salonul acordă și un capitol destul de generos falangei active a BD-ului contemporan sau modern. El prilejuiește lansarea inedită a unor romane grafice, cum sunt Stigmata de Lorenzo Mattotti (Editura Art, Librăria Jumătatea Plină, 2011), inspirat de nuvela lui Claudio Piersanti, sau Travesti, de Edmond Baudoin, după romanul omonim al lui Mircea Cărtărescu (Editura Humanitas, Librăria Jumătatea Plină, 2011). Sau găzduiește prima expunere a planșelor originale ale lui Sandu Florea, pentru volumul Semne și desemne de Nichita Stănescu, lansat la începutul acestei toamne în cadrul Muzeului Benzii Desenate, al cărui catalog s-a lansat, înapoi, la Salonul Benzii Desenate. Tururi de forță la care putem adăuga sumedenia de ateliere BD, susținute de nume grele precum Bernard Swysen, Jean Auquier, Pedro Vieira de Moura, Sascha Hommer, Kati Rickenbach, Máša Bořkovcová, Adrian Budrițan, Octav Ungureanu, Ilan Manouach, Jean-Lorin Sterian, Eugen Erhan sau Tudor Muscalu, toate bine condimentate cu videoproiecții de animație contemporană (cele mai recente animații de Tomasz Bagiński, spre exemplu), lansări de carte, dezbateri, concerte și implicarea unor spații-anexă, cum sunt Club Control sau Galeria Atelier 35.

Aș vrea să închei această scurtă prezentare cu o observație de laudă și un amendament. Observația de laudă vizează implicarea covârșitoare a instituțiilor locale în organizarea și structura Salonului European al Benzii Desenate, cum sunt, în primul rând, Librăria Jumătatea Plină, apoi Muzeul Benzii Desenate și Asociația Bedefililor din România, cât și a altor instituții satelit, cum sunt Hardcomics ori Căminul Cultural, nelăsând festinul să se desfășoare între unul, două, hai trei institute culturale, care pot organiza oricând și la orice oră, oricâte saloane doresc entitățile lor. Amendamentul privește, în schimb, subtitulatura Salonului. I se spune „Ediția a II-a”, când, de fapt, Salonul Benzii Desenate are loc în România încă de la începutul anilor ’90, precedând cumva alte manifestații conexe de acest fel, cum sunt târgurile de carte sau celelalte festivaluri de artă, muzică sau bere. Se prea poate că această a doua ediție să se explice prin faptul că este „europeană”, dar atunci apare întrebarea: celelalte ediții, din anii ’90-2000 nu erau europene sau erau insuficient de „europene”?

Una peste alta, mergeți să vedeți Salonul, pentru că, așa cum s-a văzut, sper, aveți de ce.

Salonul European de bandă Desenată, 3-20 noiembrie 2011, MNAC - Foto Anexa, București.