Radu Neag: "I have no direction in life and I've never been happier"

După ce a câștigat cel mai mare concurs de parodiat reclame, Grand Spoof 2011, și după ce a petrecut o vacanță reușită în Grecia, jurnalistul și fotograful Radu Neag și-a dat demisia de la Adevărul Holding. Să fie decizia îmbrățișării unui nou domeniu? Iată ce aflăm, printre altele, în cele ce urmează, de la un om care se află într-un moment al vieții în care se autodefinește prin sintagma „I have no direction in life and I've never been happier„.

Cred că un moment mai oportun decât  acesta în care să ne vorbești despre experiența ta ca reporter la Adevărul Holding nu ar mai putea exista. Ce a însemnat pentru tine acestă „aventură” de 3 ani și în ce context ai plecat de la Adevărul?

A fost cu adevărat o aventură. Cei trei ani la Adevărul au însemnat cam totul pentru mine în domeniul presei. Am venit cu o experienţă de doar un an în acest domeniu şi, practic, aici, am învăţat să fac tot ce se poate face în presa scrisă, deoarece am lucrat pe mai multe planuri, ca să zic aşa: local, naţional, online. Am avut ocazia de a realiza reportaje atât despre ultimii refugiaţi ai anilor '40 din judeţ şi scrisorile de susţinere a partidului comunist de către Emil Boc în perioada în care era student, precum şi ocazia de a face primul livetext de la un eveniment de amploare (TIFF 2010) transmis pe Twitter (da, cine ar fi visat acum doi ani că un ziar de la noi o să transmită informaţii „în direct„ de la un eveniment pe contul de Twitter). Plec mulţumit, chiar fericit, şi nu regret absolut nimic, deoarece le-am făcut pe toate şi au fost trei ani frumoşi, alături de o echipă de profesionişti.

Am părăsit corabia, însă, deoarece, după tot acest timp, nu am mai simţit o atracţie atât de mare pentru ceea ce fac. Simţeam că încep să mă plafonez şi nu îmi doresc asta. Probabil am simţit o atracţie către alt domeniu sau alte domenii, nu ştiu de unde toate schimbările acestea ale stării de spirit, dar cel mai corect faţă de mine şi faţă de cei pe care îi las în urmă a fost să plec.

Ce ar trebui să însemne proiectul ALTFEL pentru cititorii tăi? Ce reprezintă acest proiect pentru tine, o reflecție mai mult personală sau profesională?

Aş spune că e mai degrabă o reflecţie personală, căreia îi adaug şi un strop de profesionalism. ALTFEL nu e pentru cititori, e pentru oameni. Pentru cei care nu au abandonat a crede în propriile instincte, a face ceea ce simt, a fi sinceri cu ei înşişi. Prin acest proiect promovăm buna dispoziţie. Suntem persoane optimiste şi pline de viaţă (eu şi Andi Daiszler, cel alături de care am pus bazele acestui proiect) şi - nu ştiu dacă am învăţat sau aşa ne-am născut - vedem ceva frumos în orice lucru simplu. Dar ALTFEL înseamnă mai mult decât atât: sub această umbrelă vom realiza video-uri (am început deja, un spoof ne-a adus premiul I din partea publicului şi premiul II din partea juriului la Grand Spoof 2011, cel mai mare concurs de parodiat reclame din ţară şi acum lucrăm la Greece Summer Trip, un serial care va fi difuzat pe cel mai vizitat site din România, trilulilu.ro - despre o excursie nebună pe care am avut-o în Grecia). Practic, prin acestea, promovăm buna dispoziţie şi aceasta e direcţia pe care vom continua să mergem, indiferent că va fi vorba de video, foto sau text.

Radu Neag - jurnalist și fotograf în același timp. În care din cele două „etichete”, dacă le putem numi așa, te regăsești mai mult și care este drumul evolutiv pe care l-a parcurs fotografia în viața ta?

Radu Neag e multitasking. Când termină de scris, face foto şi invers. Mai nou, însă, mă regăsesc mai mult în fotografie decât în scris. Dar aici e un paradox, nu cred că voi putea trăi fără scris, aşa că voi continua să fac şi asta, cel puţin pe blogul personal.

Fotografia îmi place de mic şi de când am intrat în presă am început, pe cât posibil, să realizez singur fotografiile pentru articolele la care lucram. Când nu făceam asta, furam meserie de la fotografii cu care am lucrat. De circa un an, însă, fac şi foto profesionist. Nu m-aş considera un profesionist încă, ar mai fi multe de învăţat şi cred că omul are de învăţat întreaga sa viaţă, dar dacă teoria spune că un fotograf profesionist e acela care şi câştigă deja din asta, atunci nu am de ales şi ma declar şi eu unul.

Ne ții la curent cu ultimele noutăți pe Blogul care arată cu degetul. Care este limita de „impolitețe” pe care o poate atinge acest blog?

Îmi ţin la curent cititorii şi apropiaţii cu ultimele noutăţi din viaţa mea. Blogul care arată cu degetul a pornit acum peste patru ani. E ceva strict personal, pentru mine acest blog înseamnă exact ceea ce caracterizează numele de blog: un jurnal personal, însă fără cheiţă. Că am o părere despre ceva sau cineva, că am o frustrare, că mă îndrăgostesc şi am fluturi în stomac şi simt că trebuie să scriu asta, scriu. Scriu tot ce îmi vine şi niciodată nu m-am întrebat oare ce crede un anumit cititor despre o anumită postare de-a mea. Blogul personal e o parte din mine, iar cei care apreciază ceea ce sunt mă citesc de fiecare dată.

Cum e să fii câștigătorul celui mai mare concurs de parodiat reclame, Grand Spoof 2011, cât de mult și de greu ați muncit la acest spot și ce v-a adus pe plan material și spiritual premiul?

Spotul creat de noi, la ideea lui Andi Daiszler, ne-a deschis, practic, drumurile. Sau, mai degrabă, ochii. Nu cu privire la câştigarea unui lucru, ci a faptului că putem realiza orice ne propunem. Asta deoarece ne-am adunat toţi în faţa unui magazin, spre seară, cam infometaţi şi obosiţi după o zi de muncă şi am stat şi am filmat circa două ore. Am fost atât de entuziasmaţi şi atât ne-am distrat, încât ne-a trecut şi foamea, şi oboseala. Iar când am câştigat a fost de nedescris, adică noi nu aveam decât încredere în forţele proprii (şi în imaginea şi montajul lui Vlad Anca, cel care a pus la un loc toate cadrele). Premiul a constat într-o sumă de bani, dar pentru noi a contat mai mult că am câştigat încredere.

Ești un adevărat colecționar de fraze memorabile și moralizatoare ce implică foarte multe cuvinte mari, hiperbolice chiar, despre viață. Cel puțin așa se observă pe pagina ta de Facebook. Care este acea frază care îți coordonează pașii în fiecare zi?

Îmi plac frazele şi citatele motivaţionale şi mă regăsesc adesea în ele. E greu să aleg. Cred că cele pe care le-aş menţiona mereu sunt, totuşi „The best things in life aren't things„, „When nothing goes right, go left„, „Don't worry, everything is going to be amazing„ şi „Sometimes people are beautiful. Not in looks, not in what they say, just in what they are„. Le postez în engleză deoarece aşa le găsesc şi sunt parcă mult mai de efect astfel.

Privind puțin în urmă, cum a fost Radu Neag - studentul? Cu ce ai ramas după ce ai absolvit Facultatea de Jurnalism? Ne poți relata vreo întâmplare care te-a marcat?

Radu Neag studentul era foarte critic. Faţă de el, faţă de unii din jur. Dar era la fel de zâmbitor, pe atunci viaţa mi se părea şi mai colorată. Astfel o văd şi acum, dar trasez nişte linii înainte să mă arunc cu capul înainte. Cred că cea mai marcantă întâmplare atât pentru mine, cât şi pentru facultate a fost realizarea unui serial pe blog - postări în care descriam câte o zi la facultate - care a cam pus pe jar direcţiunea. Practic descriam faptul că mulţi profesori dădeau dovadă de neprofesionalism, ceea ce m-a şi enervat puţin, deoarece aveam nişte aşteptări de la o facultate pentru care plăteam destul de mulţi bani ca să învăţ ceva. Dar anii studenţiei trebuie să însemne altceva: legat noi prietenii, deschis orizonturi, petrecut mult timp alături de prieteni. Am făcut şi asta din greu. Sunt de părere că toate trebuie făcute la timpul lor.

Te autodefinești ca fiind un „copil devenit peste noapte mare”. Prin urmare, permiți copilăriei să se intercaleze cu viața ta de adult?

„Murim când încetăm să fim copii„, a spus Brâncuşi. Mi-am promis că nu voi înceta niciodată să fiu copil, adică puţin naiv, sincer faţă de mine, sincer şi deschis faţă de alţii. Dar un copil cu raţiune, desigur.

Ce ne poți spune despre Greece Summer Trip și ce înseamnă demisia de la Adevărul pentru viitorul tău profesional? Poate îmbrățișarea altui domeniu?

Greece Summer Trip a fost vacanţa noastră, a opt prieteni, în Grecia, la finele lunii august. Am trăit vacanţa vieţii noastre pe două insule. A fost de neimaginat deoarece nu am plănuit nimic, însă ne-am propus să filmăm tot, urmând mai apoi serialul pe Trilulilu, din toamnă. Am hotarât să mergem în vest, ştiam că e o insulă în zonă, de pe care putem ajunge pe alta. După o zi şi o noapte de mers cu două maşini, filmări pe drum, am ajuns şi pe insulă, unde am pus corturile. Să dormi în cort pe o plajă în Grecia, sub stele, e de nedescris. Am sărit de pe stânci, am făcut scufundări şi chiar am navigat un velier de lux, graţie unui cuplu de italieni care ne-au primit pe yachtul lor, impresionaţi fiind de faptul că ne simţeam atât de bine pe plajă, sub stele, în faţa focului. Ce voi face pe viitor? Nu ştiu şi nici nu mă gândesc. Am ales să continui pe foto, vom continua proiectul ALTFEL şi cine ştie ce ne mai rezervă vremurile frumoase care urmează? În colecţia de citate am unul şi pentru a răspunde acestei întrebări: „I have no direction in life and i've never been happier„.