Parody, numele tău is Dabija!

În Pyramus & Thisbe 4 you, Alexandru Dabija dă un pumn în plexul rîsului, stoarce convenţia, după care o atîrnă pe sîrma unui cum să faci teatru ca Andrei Şerban, Mihai Măniuţiu, Alexander Hausvater şi cîţiva regizori tineri. Băşcălofil exersat, cinic şi autoironic fără nici un fel de menajemente, antropolog al rîsului, Dabija face din teatrul românesc contemporan un teatru. Îi intră în stomac şi îi buduşeşte pereţii cu hohote de convenţii, date prin maşina de tocat a unor concepte şi formule recurente. Dabija propune un montaj-ceapă care, decojit cu răbdare, trece de prima folie a hăhăitului şi ajunge exact în miezul facerii, al meşteşugirii teatrului, al bricolajului unei scene. Regizorul decupează dramaturgic un singur moment din Visul unei nopţi de vară, pe care îl adaptează lingvistic la structura şi conţinutul secvenţei de lucru. Dabija creează în modulele scenice propuse o morfologie şi o sintaxă care păstrează care păstrează reminiscenţe din coloana sonoră shakespeariană. Scena meşterilor care pregătesc un spectacol în Visul unei nopţi de vară este trecută prin patru variante şi tipologii de joc, fiecare cu o identitate stilistică foarte clar delimitată de celelalte. Intenţia lui Dabija este deplin motivată. Scena din Visul... sparge mirajul spectacolului-gata, cu zulufi şi accesorii, şi intră în măruntaiele spectacolului-în-(pre)facere, în rezervorul de benzină care rămîne de cele mai multe ori în umbră. Dabija aduce umbra pe scenă şi creează o montare de backstage, despre cum arată lumea spectacolului înainte să se arate, citind deştept o scenă în care tocmai despre asta este vorba: scoaterea teatrului din ţîţînii teatralităţii şi expunerea şuruburilor de rol.

Pyramus & Thisbe 4 you (evidentă ironia lui Dabija în alegerea titlului englezit) e şi un sinopsis al istoriei recente a regiei româneşti, un spectacol profund personal din perspectiva extrem de fragilă a raportării regizorului la mijloace teatrale înghiţite pe nemestecate. Cu o singură reţinere. Există montări extrem de importante - cîteva româneşti, foarte multe străine - în care toate tehnicile pe care Dabija le parodiază nu sînt guri de vodcă luate pe stomacul gol. Ele au în spate concepţii şi estetici care au pus în discuţie noţiuni fundamentale legate de reprezentarea contemporană şi de interferenţele noilor tehnologii în viaţa spectacolului ca mediere cotidiană.

Ceea ce propune Dabija este un spectacol-şcoală a convenţiei. Fiecare scenă devine un studiu al scuturării mecanismelor asumării convenţiei.

Parodia ca formă rafinată de desfătare, luarea la mişto ca artă sînt mai mult decît mijloace stilistice la Dabija. Sînt temele de joc şi de joacă ale unui regizor care face teatru ca să rîdă mult şi bine şi să descopere cum rîsul poate deveni o formă de cercetare în teatru. Cum rîsul propune un studiu de sociologie teatrală şi de entertainment public inteligent. Un rîs tarantinian care gîlgîie în fiecare scenă.

Varianta cea mai în spiritul facerii la propriu rămîne cea care confirmă o obsesie mai veche a regizorului, teoretizată atunci cînd are ocazia. Este vorba de teatrul făcut de amatori, cu toată inocenţa şi dezinvoltura detectabile în joaca acestora, nepresată, nechemată să-şi dea măsura marelui talent. Cu ultimul format de scenă, Dabija îi cheamă pe scenă pe cei în care crede enorm. Maşiniştii teatrului, făcătorii de spaţiu şi timp, artiştii de spate vin acum şi joacă în şi cu faţa. Despre aceşti făcători, săptămîna viitoare.

PYRAMUS & THISBE 4 YOU după William Shakespeare, traducerea Andrei Marinescu, regia: Alexandru Dabija, scenografia: Cosmin Ardeleanu, visuals: Casa Gontz.

Distribuţie: Dorina Lazar, Rodica Mandache, Oana Stefanescu, Antoaneta Zaharia, PaulaNiculita, Ana Maria Moldovan, Ionel Mihailescu, Mircea Constantinescu, Marius Damian, Pavel Bartos, Gabriel Pintilei, Mihai Smarandache, Victor Cociorba, Nicu Coman, Cristian Dunareanu, Dan Iosif, Ion Iosif, Constantin Neagu, Dumitru Neagu