Neîntrecutul tălmăcitor Ion Caramitru
După mai bine de jumătate de an departe de țară, ajungi să vezi tot ce se întâmplă pe scena „de acasă” prin lentilele diverse ale articolelor „despre” aceasta. Seria de cronici, interviuri și relatări de la conferințele de presă ale Teatrului Național din București apărute în ultimele luni ar putea crea impresia că avem de-a face cu o instituție de succes. Dar este oare agitația un semn de succes? Sau suntem victimele unei inerții care ne împiedică să vedem dincolo de aparențe și să luăm de bun tot ce spun paginile ziarelor – cu interviuri în care se pun întrebări de complezență, special gândite ca să nu deranjeze pe nimeni sau dacă se poate să ridice măcar puțin mingea la plasa intervievatului?
Când eram în plin proces de reflecție pe această temă, un comunicat de presă sosit direct de la „nava amiral a teatrului românesc” cum i se spunea la un moment dat, mi-a adus direct prin computer un puternic miros de naftalină. Comunicatul anunța că spectacolul Dor de Eminescu va intra în repertoriul curent al TNB, în urma „succesului deosebit avut într-un turneu în Statele Unite și Canada”. Întreg anunțul era un semnal de alarmă: dacă turneul cu pricina a avut succes e pentru că spectacolul s-a jucat în și pentru comunitățile de români din statele respective, nu neapărat pentru calitățile lui artistice. Nostalgia nu e neapărat un lucru rău, dar când devine criteriu pentru o decizie repertorială ceva nu sună bine și te obligă să gândești mai departe și să vezi lucrurile în contextul mai larg care permite o asemenea hotărâre.
Primul gând – firesc – este acela că dacă tot am ajuns în secolul 21, anul de grație 2012, și dacă tot trăim, vrem-nu vrem, într-o realitate globalizată, ar fi fost poate mai interesant ca, un proiect internațional dedicat operei lui Eminescu să fie astfel gândit încât să ajungă la un public mai larg și mai divers, prin comisionarea unui spectacol modern, creativ, care să-i incorporeze opera în așa fel încât să intereseze cu adevărat spectatorii contemporani. Un domn care spune versuri într-o limbă străină nu e tocmai formula potrivită pentru atingerea acestui scop. De câtă lipsă de imaginație e nevoie ca să reiei la infinit aceeași litanie cu ocazia zilei lui Eminescu? E ca și cum l-am înmormânta din nou în fiecare an.
Dar gândul merge mai departe, fiindcă știrea că spectacolul Dor de Eminescu intră în repertoriul curent al TNB nu e neliniștitoare doar pentru că se înscrie spontan în festivismul cultural lipsit de imaginație, practicat pe scară (prea) largă la noi. Ci pentru că ea nu a venit în urma unei cântăriri atente a relevanței sus-pomenitului spectacol pentru spectatorul secolului 21, ci ca auto-felicitare, dat fiind că responsabilul cu decizia este chiar autorul și protagonistul spectacolului.
Același protagonist, numit în comunicatul cu pricina, în mod neliniștitor, „neîntrecutul tălmăcitor al versului eminescian” conduce nu numai Teatrul Național din București ci și, în același timp, Uniunea Teatrală din România (de peste 20 de ani, fără să fi avut în ultimii ani un contracandidat la alegerile care au ajuns să se facă de formă). Tot el decide cui și cum sunt împărțite fondurile din Timbrul Teatral (alături de un Senat care îl contrazice rareori), prezidează asupra Premiilor Uniter și alege și persoana care face selecția pentru Festivalul Național de Teatru, cea mai importantă manifestare teatrală din țară.
Alte fapte recente care ar trebui să ne dea de gândit:
- Neîntrecutul tălmăcitor a fost nemulțumit în 2011 de nota pe care i-a dat-o comisia de evaluare a mandatului său directorial, așa că Ministerul i-a făcut altă comisie, „mai bună și mai frumoasă” care i-a dat o notă mai mare.
- Neîntrecutul tălmăcitor a decis anul trecut că Uniter va prelua sub aripa sa una din cele două reviste de teatru existente în țară și va sista orice finanțare pentru alte proiecte de gen. Vocile care nu sunt ale noastre ar face mai bine să tacă.
- Neîntrecutul tălmăcitor, care se opune transformării FNT în instituție independentă, a decis începând din 2011 (tacit, fără discuții publice și fără nici o transparență) să nu mai acorde un mandat de trei ani directorului FNT, care avea astfel independență și posibilitatea de a închega un concept, ci să facă un „cadou” anual, cui crede de cuviință sau cui a fost cuminte.
- Neîntrecutul tălmăcitor – care merită toata aprecierea ca actor – se auto-însărcinează să regizeze câteva spectacole pe an în teatrul pe care îl conduce, deși performanțele sale regizorale s-au dovedit modeste.
Când o asemenea putere de decizie se concentrează în mâna unui singur om, indiferent cine ar fi acela, până la abuz nu e decât un pas.
***
Viitorul TNB
Teatrul Național din București se află în plină reconstrucție și va avea la finalizarea șantierului 6 săli, devenind un „complex cultural”, cum îi place directorului său să spună în numeroasele declarații de presă pe tema șantierului. Pentru asta a fost nevoie ca Centrul Național al Dansului să fie evacuat din clădire și nu există nici o garanție că el se va întoarce acolo, într-una dintre noile săli, așa cum ar fi normal. Urmează să fie mutat din clădire și Teatrul Național de Operetă.
Ce nu se vede și nu se discută este că, deși se știe câte săli noi vor fi, nu se știe nimic despre ce anume se va întâmpla în ele. Mai multe Dineuri cu proști (spectacol bulevardier semnat de directorul teatrului, care a intrat recent și în distribuție)? Alte spectacole omagiale precum acela pentru Eminescu? Oare n-ar fi timpul ca în loc să ne tot minunăm de noua ctitorie (creație mediocră din punct de vedere arhitectural) să ne întrebăm și ce fel de conținut va fi adăpostit în ea?
Întrebarea e cu atât mai necesară cu cât nu se poate să nu te pună pe gânduri faptul că din 2005 și până acum directorul TNB n-a dat dovadă, din păcate, nici de viziune și nici de o strategia repertorială remarcabilă, singura „direcție” țintită fiiind cea comercială (cât mai multe bilete vândute). Lipsa de respirație amplă a acestui teatru – cel mai vizibil din întreaga țară – se traduce în neparticiparea la festivaluri majore din lume și în lipsa de turnee semnificative, de diversitate repertorială care să atragă noi categorii de public și de proiecte culturale conexe care să-l transforme într-un adevărat centru cultural.
Recent, directorul TNB declara într-unul dintre interviurile ce par făcute în oglindă că a negociat trei ani ca să-l aducă la București pe Aleksandr Morfov, regizor bulgar de mâna a doua după standardele europene. Singura întrebare care se poate pune în mod onest după o asemenea declarație este „de ce?” - când i-ar fi oricui simplu să afle care sunt regizorii europeni de succes, care ar merita o asemenea așteptare, fiind cunoscuți pentru viziunile lor puternice și stilistica inovatoare. De ce nu s-au deschis negocieri cu nici unul dintre aceștia în șapte ani de directorat?
Toate acestea fiind date, nu trebuie oare deschisă o dezbatere public despre cum anume se pregătește conținutul cultural al viitorului complex cultural din mijlocul Capitalei? Să pregătești serios, din timp, un program cultural complex, demn de o capitală europeană în 2012 nu înseamnă să lași toate deciziile la latitudinea unui singur om, pe care nici măcar nu-l întreabă nimeni dacă are vreun plan. O variantă ar fi să fie consultați operatorii culturali independenţi, care au mai multe idei și proiecte într-o lună decât a avut direcția TNB în ani de zile, și să se stabilească împreună cu ei un plan de acțiune. O alta ar fi organizarea unui concurs de proiecte, cu un juriu independent, care să decidă cine merită să aibă vizibilitatea majoră dată de prezența în această clădire. Cu siguranță sunt și alte variante, e de ajuns să vedem cum au reușit alții să relanseze interesul pentru orașul lor prin construcția unui muzeu, a unei opere sau a altui edificiu care să uimească nu doar prin arhitectură (la București nici asta nu se va întâmpla), ci și prin calitatea programelor ce se desfășoară înăuntrul lor.
Ca să pun o ultimă întrebare, oare noi de ce continuăm obsesiv să fim mai atenți la clădiri decât la oamenii și la conținutul cultural din ele?
***
Un nou început
Pe platoul din fața Teatrului Național din București, precum și în alte orașe din țară au avut loc la început de an, timp de câteva săptămâni, demonstrații publice care dovedeau o schimbare de afect în societatea românească și o nevoie de un nou început. Mi s-a părut simbolic locul ales, motiv pentru care m-am oprit asupra acestui teatru, cel mai vizibil de la noi, deși nu e singurul în care e nevoie de schimbare. De altfel, trebuie recunoscut că directorul acestui teatru a făcut multe pentru mișcarea teatrală românească în anii `90, restabilind contacte pierdute cu scena lumii, generând turnee în afara țării și festivaluri înăuntrul ei, pe scurt punându-și amprenta asupra „noului început” care a avut loc după căderea Cortinei de fier. Dar la mijloc e o dialectică simplă: cum este cert că e mereu nevoie de noi începuturi, trebuie să ne amintim și că nu e nimic rău în încheierea unei etape. Schimbarea este semn sigur de viață.
Poate că n-ar fi rău ca și lumea artistică să profite de acest moment marcat în stradă de protestele din ianuarie pentru a încerca să reinstaleze în mediul în care operează principiile unei necesare ecologii a spiritului ce ne-ar face viața mai simplă, mai onestă și mai deschisă spre creativitate, măcar pentru următorii 20 de ani.
Notă: 1. „Neîntrecutul tălmăcitor” este actorul Ion Caramitru, actualul director al TNB, care nu mai are nevoie de nici o prezentare.
2. Acest articol a fost acceptat spre publicare de către revista Dilema, cu condiția ca Ion Caramitru să răspundă printr-un interviu la cele menționate aici. După ce inițial a confirmat interviul, dl. Caramitru s-a răzgândit, iar Dilema a renunțat la publicare din acest motiv. Apoi, articolul a fost acceptat de revista Observator cultural, care a confirmat că îl poate publica fără nici un răspuns din partea „protagonistului”, însă redactorul-șef a revenit cu un mesaj după câteva zile în care anunța că în urma unei discuții mai largi în redacție s-a decis nepublicarea. Între timp, dl. Ion Caramitru - care primise articolul de la Dilema pentru a răspunde – l-a citit cu voce tare în Senatul Uniter, fără acordul autorului, înainte ca articolul să fi fost publicat. Articolul, cu o introducere diferită și câteva modificări impuse de timpul trecut de la scrierea lui inițială, apare deci după mai bine de două luni de la redactare.
Mulțumesc pe această cale revistei www.artactmagazine.ro pentru curajul de a publica acest articol care are deja o poveste cum nici un alt articol de-al meu n-a avut în peste 15 ani de jurnalism cultural activ.
Articole din aceeaşi categorie
- Un scrabble suprarealist (Cântăreaţa cheală, TN Cluj)
- Pe vremea catacombelor homosexuale (Panglica lui Moebius, TN Cluj)
- Actualitatea teatrului-emoție. Variațiuni enigmatice, în regia lui Liviu Manoliu
- Cheia sol a nebuniei noastre: Însemnările unui nebun, ArCuB
- Clovnerii consumiste (Cei doi gentlemeni din Verona, TN Cluj)
pe cand un articol despre litania caragialiana din anul celebrarii centenarului mortii si lipsa si aici a unui spectacol lucid si contemporan pe tema? toate teatrele s-au umplut de mizerii la comanda si asta mi se pare la fel de grav pentru starea teatrului romanesc si a pseudo-regizorilor cu nume care dau spectacolelor comandate pe piese de caragiale dar transformate doar pentru personalitatea dubioasa si neinspirata a regizorilor si directorilor un fel de greutate doar la stomac? asteptam, doamna Modreanu, cu mare interes, altfel.. e inca un conflict intre oamenii din teatru, cu parti-pris-urile lor obisnuite/
Felicitari pentru curaj! Iar pentru cei care o acuza pe Cristina Modreanu ca nu a scris atunci cand era directoare la FNT: pai e simplu- era prea ocupata sa incerce sa schimbe sistemul din interior daca tot avea acea pozitie, si ar fi fost contraproductiv... Dar asta e la mintea cocosului. Care dintre Dvs., domnilor critici, a mai incercat asta cu adevarat? Ce conteaza ca acest articol apare tarziu? Nu e adevarat ca e prea multa putere concentrata in mana unui singur om?
Este cunoscut ca puterea corupe. Chiar si cei mai onesti o patesc. Li se urca la cap si fandacsia-i gata. Este valabil la cam toti directorii dwe teatru din Bucuresti. Vezi, de exemplu, Calinescu, Darie. Ar fi bine ca mandatul de director sa fie innoit doar o data. S-ar evita asemenea situatii. Jenante, penibile.
Felicitari pentru articol. Felicitari ca nu pronuntati numele celei care a fost director FNT timp de trei ani pana in 2011 (Cristina Modreanu). Felicitari ca nu amintiti numele redactorului sef al revistei sustinute de Uniter (Cristina Modreanu). Nu pute putin a ipocrizie?
Stimata Dna Modreanu - bravo pt acest articol, admir curajul dvstra si integritatea. In ciuda mesajlor pline de resentiment de aici. Ati sesizat lucruri foarte juste despre Dl Caramitru. Sa nu va lasati afectata de unele comentarii de aici - arata doar lipsa de caracter a unora care nu au nici curajul sa se semneze, spre deosebire de dvstra. Astept cu interes atat revista cat si urmatoarele articole.
toate ca toate dar cea mai mare rusine e juriul uniter format din angajati ai TNB si fosti tovarasi care scriu carti de proslavire a gloriosului presedinte.
E nevoie de putina luciditate si e binevenita oricând ar veni. 1. trebuie sa existe un spatiu dedicat unor "recitaluri", cum este Dor de Eminescu, şi acel spaţiu se numeşte Teatrul de Revistă Constantin Tănase. Problema nu este neapărat că există astfel de manifestări "populare", depăşite, patetice - public interesat este. Ideea e să ştii unde le montezi. Fiindca atunci când spui TNB, spui un amestec neomogen şi incoerent de viziuni, de stiluri populare (-iste) şi pretenţii de elitism. 2. N-am mai văzut o montare nouă bună la TNB de ani de zile. Am ajuns sa mă feresc să încerc piese acolo, din teamă că mă ard şi că o să mi se ia de teatru. Şi cum ştiu ce potenţial are şi nu vreau să mi-l refuz, merg la Bulandra şi la Act. 3. Este datoria voastră, a oamenilor din bransa, sa semnalati abuzuri, sa nu acceptati orice hotarare si sa faceti ordine in spectacole. Exista un Senat unde nu numai Caramitru poate vorbi, exista publicatii independente, poate chiar unele ziare care s-ar incumeta sa faca parte dintr-o campanie de resuscitare a tnb-ului. Se pot face petitii, comandate studii de piata sa vedeti exact cum sunt percepute piesele si unde s-ar incadra ele mai bine. Important e sa se faca, sa nu ramana doar acel articol critic despre Caramitru.
Cristina Modreanu o haimana de presa.
Cati Caramitri mici si prosti regasesc in aceate comenturi... Tara lu' Papura Voda... Un popor plin de cretini si lasi care in loc sa ia atitudine in anumite situatii, se ascund dupa visini si arunca cu " cacat" in ala mai curajos. Nu stiu care sunt intentiile doamnei Modreanu cu acest articol, stiu doar ca e foarte adevarat ce spune. Lucrez in acest mare teatru si sunt condus de acest stapan al inelelor... Si da! Am intentii ascunse cu aceat comment. Vreau sa devin eu directorul teatrului hahahahaha. Jos palaria in fata oamenilor curajosi!
Neintrecuta nerusinata- CRISTINA MODREANU
NEINTRECUTA NERUSINATA- CRISTINA MODREANU.
BRAVO Cristina Modreanu ! Bravo pentru un articol curajos, bine scris si la obiect. Toti cei care va critica aici (sub cortina lasitatii anonimatului spre deosebire de dvstra care ati semnat acest articol) de fapt NU vor sa adresese lucrurile descrise de articol . . .cum de fapt ar trebui sa o faca si Dl Caramitru & co. Nu puneti la inima comentariile patetice ale unor adevarati frustrati ce comenteaza anonim - ce pot sa fac si ei? NIMIC din pacate . . . personaje ca cel de mai sus care se semneaza cu Mihai Modreanu sunt adevaratii resentimentari, personaje care mici si mediocre. Sa le fie rusine ! Nu renuntati la a spune lucrurilor pe nume si la a scrie despre teatru - intotdeauna v-am citit cu placere si o sa o fac si in continuare.
textul acesta e produsul mintii unui resentimentar trimis de breasla la periferia vietii teatrale. Dupa ce a distrus festivalul national de teatru, dupa ce nu a mai fost aleasa in senat, dupa ce nimeni nu ii mai cumpara revistuta, dupa ce i s-a dovedit impostura, cristina modreanu se manifesta ca un catel in calduri care simte sa urle in pustiu. Numai o gazetuta de mina a treia putea sa publice asa ceva. rusine doamna modreanu, rusine artactmaagazine!
FELICITARI pt Articol ! in sfarsit cineva are curajul de a confrunta status qvo-ul dezastros descris de autoare in acest admirabil articol.
Dar ce aveti cu EMINESCU? Nici poeziile nu va plac? Sunteti ciudata, doamna! sau insensibila! Ati vazut spectacolul? E MINUNAT!!! SINCER!!!
Madam Modreanu nu te face mai sfanta decat sfintii din calendar. Ai primit ocrotitea acestui "Neintrecutului tălmăcitor" (norocul tau). Ai si incasat pentru asta (prea mult chiar) si de ce nu te revoltai atunci? e o simpla intrebare. Daca raspundeti ca puteati sa faceti ceva e ok. Dar nici macar nu ati facut. E tristete in teatru ai ales din cauza unora care scriu asteptand recompense. Artactul e plin. De fapt e full, nu stiu cum de mai merge calculatorul.
Cam trist ce faceti, cu tot respectul... Il amenintati pe Caramitru de cateva luni cu un articol impotriva lui. Probabil sperati sa fiti numita pe undeva (FNT). Trist daca asa faceti dreptate in teatru. S-ar putea sa fiti mai in noroi decat el ptr ca sunteti mai mica (iar nivelul noroiului este acelasi ptr toti). Daca nu era niciun interes la mijloc, va credeam. Pacat!!!
Cristina cateva lucruri : 1. Te felicit pentru articol 2. L-ai scris prea tarziu; 3. Cred in unele idei din acest articol. Le sprijin 4. Nu (mai) cred in semnatar, sorry 5. Yorick atinge un punct sensibil - trebuie sa raspunzi. PS : sunt foarte curios sa vad ce sprijin (mediatic, lobby-stic) o sa primesti atata vreme cat te-ai tinut foarte departe si rece de alte initiative ori atitudini rebele (altele decat ale tale);
Si eu vreau sa felicit autoarea ! Ma bucur ca exista astfel de articole si ca unii nu "omagiaza" neintrecutul talmaciutor. Mult iubite conducator al Teatrului National si Uniter, ar fi cazul sa lasi pe altul cu viziuni proaspete in loc si sa desfaci scotch-ul de pe fotoliul directorial. Si este trist sa vezi cum unii sunt de acord cu continutul articolului si nu au curaj sa recunoasca. Acest conducator este in acelasi loc din cauza lor. Pentru Serafim : CNSAS functioneaza doar din 2000 iar Mircea Dinescu nu este presedintele acestei institutii, ci doar membru in consiliul CNSAS.
Ma intreb,Cristina Modreanu, de ce nu ati sesizat public aceasta tumora reala a teatrului romanesc in timpul celor trei ani de directorat al Festivalului national de teatru? Cred ca avea un impact mult mai mare.In Romania progresele morale, civice, de atitudine se fac doar atunci cand cei care nu mai sunt in gratiile celor care detin puterea de decizie se revolta.Si in incheiere, atat timp cat primim favorurile, indulgentele, influenta celor care conduc romania, de la politic la cultura ne facem vinovati fiecare in felul lui si partasi, complici.O notiune total straina teatrului romanesc este cea de demnitate.Nicaieri in lume nu exista un caz ca cel al lui Caramitru, 20 de ani presedinte uniter, 7 director teatrul national.E imoral, indecent, din partea unui artist sa tina cu dintii in halul asta de functie, din partea unui politruc suntem obisnuiti.Daca ar avea organul decentei si cel al masurii despre care vorbeste Hamlet pe care la interpretat ar parasi de buna voie si nesilit de nimeni sandramaua.Dar el vrea sa se scufunde odata cu ea ca alt capitan de vapor pe care il cunoastem cu totii atat de bine.
Ma alatur cu totul continutului,gindului si motivatiilor autoarei,ii string mina nu tovaraseste,ci cu respect .Adevarul e ca tagma actorilor e divizata de orgoliile ce ii domina,nimeni nu "stranuta" in front,dar toti tacit sunt de acord cu continutul articolului,cred ca e specific astei natii in care m-am nascut.Eu am mai spus-o dar am fost aruncat din front la....Am sa fiu bucuros cind cei ce vin dupa noi vor fii in prim planul culturii romanesti,si nu vor poposi pe veci in locul acela ci vor accelera stafeta.DE ACORD DOMNISOARA CRISTINA,mentalul comunist nu dispare usor chiar daca am fost in primul rind la revolutie.
Bravo Cristina Modreanu, Bravo ArtactMagazine.
In sfarasit o reactie coerenta si indrazneata la unul dintre cele mai evidente cazuri de dictatura grandomana din arta si cultura romanesca, Ion Caramitru.Sunt absolut convins ca acest articol nu va fi votat pe facebook ca alte articole ce apar in aceasta revista on line, de ce ?...de FRICA.Lumea teatrala romaneasca s-a transformat intr-o lume de cartitori, barfitori de cafenea nefiind in stare sa rastoarne un monument de suficienta si mediocritate manageriala, un actor odata interesant, care dirijeaza, mai degraba taie si spanzura dupa bunul lui plac in teatrul romanesc.Din 89 cand a fost alaturi de Mircea Dinescu, bufonul lui Iliescu, cooptat sa vina la televiunea romana pentru a tine "discursuri insufletitoare"despre "revolutia"romana", pana in prezent comportamentul acestui domn este unul eminamente ceausist.Doi fosti bufoni iliescieni, Ion Caramitru presedinte Uniter (de 20 de ani!!! si director al teatrului national de 7) si Mircea Dinescu presedintele ultradubiosului CNSAS de tot cam atati ani.Strategia de management a acestui domn, structura lui profunda este una ceausista pe filiera basista, adica decide singur tot ceea ce autoarea ariticolului a enumerat mai sus si are ultimul cuvant de spus (decisiv de cele mai multe ori) pt tot ceea ce inseamna Uniter, Teatrul national si nu numai.O figura trista, cenusie, sinistra, ce frizeaza macabrul.Mai macabru e faptul ca nimeni nu il da jos de pe soclul pe care s-a catarat la fel paiatele din fata teatrului national.Si atat timp cat nimeni nu il da jos, nimeni nu se revolta, ghiciti ce se va intampla ?...VA RAMANE ACOLO-MULT SI BINE.
- TIFF 2013
- Gala Absolvenţilor UNATC Master 2013
- Festivalul Internațional de Teatru Sibiu - FITS 2013
- Festivalul de muzică barocă LA STRAVAGANZA
- Festivalul „Scrie despre Tine”
- Turneul Naţional Stradivarius "Bach to Basics"
- BODY MIND SPIRIT FESTIVAL CONSTANȚA
- EUROPAfest 2013
- ARTmania 2013
- Audiţie Naţională
- Bienala Internațională de Ceramică Cluj 2013
- Ghost Gathering II: Râșnov 2013
- Turneul piesei de teatru „Interviu”
- Făuritori în Companii
- SERILE BUCUREȘTI STRICT SECRET
- Aserțiunea
- Români pentru o lume
- CLUJ 2021, CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ
- Santorini Biennale of Arts 2012
- Superb articol. Insa dezamagit total de felul in care il numiti...
- Da, am participat la acest simpozion, din pacate nu am putut...
- MC Ranin : un habarnist mediocru lipsit de orice morala care...
- Your phrase, simply charm
- Bonjour-Familia mea paterna e de origina valona-v-as ruga pe...
- Unul dintre cele mai emotionante momente din primul razboi mondial-in...
