Opera Națională Română Timișoara ne-a încântat aseară, 22 mai, în cadrul Festivalului Operelor Naționale, cu spectacolul Adriana Lecouvreur, compusă de Francesco Cilea, de la a cărui naștere se împlinesc 145 de ani. Adept al verismului (curent muzical ce abordează subiecte din viața cotidiană, exprimate într-un mod natural, însă printr-o mare complexitate  a ideilor melodice și a nuanțării dramaturgiei), Francesco Cilea a devenit consacrat prin opera Adriana Lecouvreur, primită cu entuziasm la premiera din 6 noiembrie 1902 la Teatrul Liric din Milano. 

Asociația Culturală Filarmonia, sub egida domnului Mircea Sabin Rus, organizează vineri, 25 mai, ora 19:00 la Piano Cazola un Concert de binefacere ce are ca scop strângerea de fonduri în scopul susținerii participării la concursuri internaționale a violonistului Radu Kis, elev in clasa a VI-a la Liceul de Muzica "Sigismund Toduta", un tânăr extrem de promițător, care reușeste în ciuda varstei extrem de fragede să dovedească un profesionalism și o măiestrie ieșite din comun 

Un festival încheiat, succedat de un altul abia început. Dacă Festivalul Studențesc de Operă ne-a încântat printr-o schimbare de perspectivă și o încântare referitoare la clasele de operă în formare venite la Cluj din toate colțurile țării și de peste hotare, Festivalul Operelor Naționale vine precum o continuare firească a unui  fir narativ extraordinar din punct de vedere cultural pentru Cluj, posibilă viitoare capitală culturală europeană.

Weekendul trecut, Clujul s-a putut bucura de un festival de muzică electronică, cu artişti aleşi pe sprânceană. Un eveniment care merită consemnat, Festivalul Clujotronic organizat de Centrul Cultural German, în colaborare cu Institutul Francez din Cluj, este o iniţiativă lăudabilă, un proiect care trebuie continuat şi, de ce nu, extins. Durata festivalului a fost de două zile, cu un program relativ încărcat şi generos pentru publicul clujean.

L-am ascultat pe Ion Bogdan Ştefănescu povestind despre flautul lui de aur în nenumărate interviuri, despre cele 880 de grame ale acestuia, despre cele 18 karate, despre calitatea unui astfel de instrument, despre diferenţa dintre un flaut de aur, argint, platină sau nichel, dar cunoscându-i sunetul de când avea 14 ani, sincer nu mă aşteptam la o diferenţă atât de semnificativă. Totuşi, atunci când îţi propui ca sunetul de flaut să umple o sală de 1000 de locuri precum Sala Radio, un astfel de instrument îţi dovedeşte care este diferenţa între un Rolls Royce şi o maşină populară. 

Markus Füreder nu bănuia în 2004 ce succes nebun avea să aibă proiectul său de atunci, și anume Parov Stelar, ori casa de discuri pe atunci ilustru anonimă: Etage Noir Recordings. DJ-ul dorea doar să producă muzică și să se simtă bine, ceea ce vrea și în prezent. Acest lucru se simte din plin și milioanele de fani stau mărturie.

În cadrul EUROPAfest vor concerta 300 de muzicieni din 45 de ţări, 24 trupe din SUA, Europa, Australia, Japonia, Rusia, Brazilia şi Israel. În zilele 5 şi 6 mai, publicul va putea vedea trei trupe de excepţie: Vincent's Chair (Australia & UK),  Xavier Dotras Trio (Spania) şi Arnesen Blues Band (Suedia). 

A vedea două spectacole la Opera din Viena într-o săptămână este un răsfăţ cultural. Dacă privim însă din perspectiva unei persoane preocupate de domeniu, mai ales pentru cei care locuiesc în vestul ţării, o astfel de întâmplare nici nu mai este greu de imaginat. Sunt spectacole care se joacă mai de mult, la care se găsesc bilete, iar în cazul în care atracţia pentru cultură este mai mare decât cea pentru confort, există bilete în picioare în aşa numitele standing rooms. 

Horia Mihail va evolua în luna aprilie pe scene din Danemarca şi Germania. Cunoscutul pianist român va interpreta Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră de Rachmaninov acumpaniat de South Jutland Symphony Orchestra în Danemarca şi Germania în două concerte ce vor avea loc pe 19 şi 20 aprilie. Concertele, dirijate de David Porcelijn şi avându-l ca solist pe Horia Mihail, vor cuprinde lucrări de Julius Röntgen, Serghei Rachmaninov şi Emil Hartmann. 

Holograf a fost, indubitabil, una dintre cele mai bune formații românești post-decembriste. Și prin bune mă refer atât la succesul popular, cât și la valoarea artistică, la fel cum și timpul trecut îl folosesc judicious, vorbind despre starea lor actuală. Vorbind onest despre ultimul lor album, ar trebui să folosesc cel mult un paragraf în care să tratez plastic această ultimă creație parcă ieșită, dacă e să judecăm după cantitatea de sirop și de glucoză, direct din fabrica de ciocolată a lui Willy Wonka.