Interviu cu jurnalistul Dragoş Bucurenci

Preşedintele organizaţiei "MaiMultVerde":

„Nu sunt lipsit de toleranţă faţă de cei care aruncă gunoaie în natură"

A condus Asociaţia „Salvaţi Dunărea şi Delta", iar în prezent este preşedintele organizaţiei "MaiMultVerde" - http://www.maimultverde.ro/. Jurnalist care nu ratează să-și facă publice părerile, apare pe posturi TV, în ziare și în contexte mediatizate - e, cum spunea într-un loc, un "brand" în România. Un simplu search pe Google te lămurește că enervează cu aceeași tărie cu care este îndrăgit.

Dragoș Bucurenci este și autorul romanului „Real K", apărut în anul de glorie al colecției „Ego.Proză" a editurii Polirom.

Eşti tânăr, frumos şi deştept. Ce mai trebuie să adaugi la asta ca să fii lider de opinie cu editoriale în Elle şi Esquire, să conduci o organizaţie ecologistă şi să ai succes ca scriitor încă de la prima carte pe care o semnezi?
Dacă ce spuneţi e adevărat (şi vă mulţumesc pentru compliment), nu prea văd ce ar mai fi de adăugat. Dacă o să spun „muncă, muncă şi iar muncă", o să ziceţi că e un clişeu. Dar „tânăr, frumos şi deştept" nu e?

MaiMultVerde este o organizaţie care îşi propune să construiască „o nouă cultură a voluntariatului pentru mediu în România". Cum funcţionează voluntariatul (1) şi cum se manifestă interesul pentru mediu (2) într-o ţară în care salariul de rând e insuficient pentru traiul lunar, iar timpul liber e speculat pentru un ban în plus?
Dacă e să ne luăm după numărul voluntarilor MaiMultVerde (peste opt mii anul trecut, alte câteva mii anul acesta), cred că voluntariatul funcţionează foarte bine. Sigur, mai e mult până la a vorbi de o cultură naţională a voluntariatului, dar primii paşi sunt siguri şi viguroşi. Şi eu am crezut multă vreme că veniturile influenţează dorinţa de a face voluntariat. Dar am descoperit că mă înşelasem. Unii dintre voluntarii noştri cei mai inimoşi sunt tineri cu venituri mai mult decât modeste.

În ce priveşte mediul, cred că el devine, încet, încet, o preocupare a fiecărui român, indiferent de venituri sau de educaţie. Orice om matur priveşte cu îngrijorare deteriorarea calităţii aerului şi distrugerea la care este supusă natura în această ţară.

E înnăscută pasiunea ta pentru o planetă verde sau e mai degrabă o activitate de nişă care se potriveşte unei Românii membre UE?

Nu m-am născut ecologist, dar am devenit unul în ziua în care am pus pentru prima dată piciorul în Delta Dunării. N-am să uit niciodată contrastul dintre frumuseţea sălbatică a acestui loc şi sălbăticia cu care oamenii îşi bat joc de el.


Pasiunea pentru o natură curată merge mână în mână cu lipsa de toleranţă faţă de cei care o murdăresc. Cât de dezvoltată este la tine această lipsă de toleranţă şi cum o exerciţi?
Nu sunt lipsit de toleranţă faţă de cei care aruncă gunoaie în natură. Până la un punct încerc să-i înţeleg - e foarte multă lipsă de educaţie, care nu le este imputabilă lor, ci unei culturi naţionale. Dar a-i înţelege nu înseamnă şi a accepta ceea ce fac. Cred în puterea corectivă a amenzilor, dar şi mai tare cred în puterea educativă a contra-exemplului, a gestului care te ruşinează şi te îndeamnă să-l urmezi.

Cum arată următorii zece ani în planul tău de viaţă - personală, profesională?
Sunt, ca şi până acum, ani de formare, ani în care îmi propun să devin mai bun şi mai priceput în ceea ce fac. Sunt ani pe care îmi propun să-i folosesc cu cap, dar de care să şi apuc să mă bucur cum se cuvine.

Ne mai scrii un roman?
Deocamdată nu. Nu simt că am ceva de împărtăşit în acest fel.