Interviu cu actorul Sabin TAMBREA

„Există mii de motive care fac din Ludwig al II-lea un univers în care am căutat stelele„

Născut în Târgu Mureş, dar emigrat de mic împreună cu părinții în Germania, are o impresionantă carieră în teatru și (mai nou) film, și dacă încă nu are un parcurs vizibil în muzică, e pentru că nu a avut timp să-și lanseze compozițiile. Sabin Tambrea (Țambrea pe românește) a absolvit teatru la Universitatea „Ernst Busch” din Berlin. Încă din anul doi de facultate, regizorul Claus Peymann l-a distribuit în „Deşteptarea primăverii„ de Wedekind, iar Robert Wilson în „Sonete” de Shakespeare, iar mai târziu în „Lulu” de Wedekind. De atunci joacă aproape fără întrerupere la Berliner Ensemble, și când spun „aproape”, mă refer la pauza pe care a luat-o în ultima vreme pentru a se dedica filmului și rolului care îi va aduce faimă peste noapte. Sabin Tambrea joacă Ludwig al II-lea în filmul cu același nume trunat recent în Germania și Austria. „Ludwig al II-lea„ va intra în cinematografe la finalul anului 2012.

Sabin Tambrea e Ludwig al II-lea - Copyright Warner Bros. Ent. 2011, Daniel Mayer

Joci rolul principal într-unul din cele mai așteptate filme din Germania, „Ludwig al II-lea”. Pentru acest rol s-a făcut casting național, la care s-au prezentat sute de actori germani. Tu eşti cel care a primit rolul. Te-ai întrebat, atunci când ai aflat vestea, de ce tu și nu altul?
Nu am răscolit după motive, pur și simplu m-am bucurat. Explicațiile ar trebui căutate la producători, fiindcă ei și-au asumat riscul de a distribui o față necunoscută într-un film de 16 milioane de euro. Eu am sperat doar ca dragostea mea pentru artă să fie o calificare suficientă pentru a reuși să interpretez această personalitate atât de complexă. 

Acest film va fi, probabil, marele tău salt în industria de film. Cum te pregătești psihic pentru acest moment?
Las lucrurile să vină asupra mea. Mai important decât orice a fost să realizez o prestație care să mă mulțumească. Din punct de vedere teoretic, am primit deja sute de sfaturi de la colegi celebri, dar cum va fi cu adevărat pentru mine nu voi vedea decât atunci.

Ce așteptări ai de la acest film?
Ludwig a fost un om foarte orientat spre viitor. Aşteptările mele ar fi împlinite dacă, în confruntarea cu un timp istoric aflat cu 140 de ani în urmă, aș putea transmite un mesaj vremurilor în care trăim și chiar și viitorului, un mesaj care să fie în stare să emoționeze oamenii și să le dea forță să creadă că imposibilul poate deveni posibil.

Care sunt riscurile rolului?
Fiecare act actoricesc este o interpretare. Iar în Germania, Ludwig e aproape un zeu, toată lumea îl ştie, fiecare are propria sa imagine despre el. Se poate întâmpla ca felul în care îl văd eu pe Ludwig să nu corespundă așteptărilor. Cu atât mai important a fost pentru mine să fiu în stare să-mi susțin propria viziune despre Ludwig pe toată durata filmărilor. În felul acesta, și dacă va fi un eșec, voi ține capul sus.

Ce te intrigă la acest rol?
Există mii de motive care fac din Ludwig al II-lea un univers în care am căutat stelele. Nu vreau să-l limitez la o singură calitate, este construcţia de ansamblu cea care m-a atins sufletește zi de zi.

Sabin Tambrea Copyright Stefan Klüter

Sabin Tambrea Copyright Stefan Klüter

Îl joci pe Ludwig în anii tinereții, Sebastian Schipper îl joacă pe cel în vârstă. Cum construiești un rol atunci când trebuie să îl împarți cu cineva? Cum a fost în acest caz?
Sebastian şi cu mine am vorbit de multe ori despre percepțiile noastre asupra personajului, însă în timpul filmărilor a trebuit să lăsăm fiecare de la noi. Producătorii nu ar fi distribuit doi actori pe același rol, dacă ar fi fost preocupați să vadă personajul interpretat de doi actori limitați. Prin urmare, fiecare dintre noi și-a luat libertatea de a reda în mod unic etapele respective ale vieții lui Ludwig.

Ce face ca această experiență să fie unică pentru tine?
Să lucrez 4 luni la un personaj care crede în imposibil, împreună cu o echipă de peste 100 de colaboratori care a făcut tot ce i-a stat în putere să mă susțină a fost o experiență pe care nu o voi uita niciodată. Acest film este în mod absolut un film de echipă. În timpul filmărilor mi-am dat seama cât de important este să ținem împreună şi să ne potenţăm forţele.

Există vreo șansă ca filmul să fie difuzat și în România?
Da, există, pentru că voi face tot posibilul ca filmul să aibă o premieră și în România. Acest lucru va fi cu siguranţă cel mai emoţionant moment pentru mine.

Înainte de a accepta acest rol, ai fost angajat al Berliner Ensemble. Ce gândești astăzi despre rolurile și perioada petrecută în teatrul lui Brecht?
Momentul Berliner Ensemble a fost necesar, ca să pot să trec cu bine prin momentul Ludwig al II-lea. Tot ceea ce am învăţat acolo și-a arătat funcţiunea în timpul filmărilor.
Totul a mers extrem de bine, în ordinea stabilită şi la momentul potrivit. Un compliment frumos pe care l-am primit a fost: „Se vede că vii din teatru!” - „De ce, joc prea gros?” - „Nu, dar îți știi textul...” (râde - n.n.)

Resimţi ca pe o pierdere faptul că nu mai joci în producțiile Berliner Ensemble și că a trebuit să abandonezi rolurile pe care le aveai la Robert Wilson, Claus Peymann etc.?
E adevărat că a trebuit să le abandonez, dar sper că doar pentru scurtă vreme. Luna aceasta o să revin să joc Melchior şi sper că voi reintra și în piesele lui Wilson. La teatru nu voi renunța niciodată. Teatrul e sursa din care înveți, filmul e domeniul în care aplici lucrurile învățate. În continuare vreau să învăţ foarte mult. Dar și în a aplica lucruri asimilate am găsit o mare doză de împlinire.

Sabin Tambrea Copyright Stefan Klüter 

Cum îți imaginezi viitorul?
Exact ca și timpul pe care l-am trăit până în prezent, dar ca pe-o prelungire în oglindă, pentru a putea, poate, să găsesc ieșirea din lume pe aceeași ușă a spitalului din Târgu-Mureș pe care în urmă cu 27 de ani am găsit intrarea.

Când mai vii în România?
Cel târziu în vara anului viitor.