Gras și stas

Recenta premieră de la Teatrul ACT, XXL (Fat Pig) de Neil LaBute, în regia lui Cristi Juncu, pleacă de la o piesă simplă ca bună ziua. E drept că îi cam lipsește procentul acela de aur, jumătate tragic, jumătate comic cu care ne obișnuise americanul în Bash, Mercy Seat sau Niște fete. În comparație cu  acestea, XXL (Fat Pig) nu are vreun subtext percutant, și nici vîrtejul care din comedie te catapultează brusc în profunzimile dureroase ale existenţei ca să te aducă înapoi cît ai zice pește. În lipsa lor, XXL (Fat Pig) rămîne o piesă onestă despre dragoste și prejudecăți, cu un fir lesne de descifrat. E vorba

despre ușurința (și efectele ei dezastruoase) cu care lumea cataloghează orice cuplu de un anume decalaj, aici între un băiat normal și o fată diferită în ce privește greutatea. Pe aceeași monedă a discrepanței bătuse LaBute și în Mercy Seat, doar că acolo diferența ținea de vîrstă.

Simplu de ghicit, XXL (Fat Pig) devine o piesă terre-à-terre, sută la sută realistă, imaginată în jurul unei teme care funcționa cu același succes și acum două sute de ani, în lume ca și la noi (dacă ne gîndim numai la nuvela Gura satului de Slavici, de exemplu), pentru a-și păstra bine merci întreaga forță și în 2011. LaBute are grijă să o mai asezoneze cu marotele noastre de azi, ca obsesia pentru mîncatul bio și studiul adiacent al etichetei de pe alimente. Un băiat de talie normală iubește o grasă. Iată toată miza.  Colegilor lui le e imposibil să accepte această abatere de la normă iar presiunile făcute de ei zi de zi au pînă la urmă cîștig de cauză. Gura lumii învinge dragostea. Gustul comun își impune limitele anoste, iar cantitatea de prostie și răutate, ca și dorința de a se insinua în relațiile personale ale altuia, par să se mențină constante, indiferent de epocă. Oricît de bătută ar fi tema, autorul își păstrează atuurile care dau savoare scriiturii sale: desenul atent al personajelor, umor de bună calitate, limbaj teatral de maxim impact, cu propoziții lăsate neterminate sau întretăiate de cîte un cuvînt subtil plasat, ce prinde irizații emoționale.

În spaţiul mic de la Teatrul ACT, bine împărțit de scenograful Cosmin Ardeleanu, se consumă dragostea între partenerii de talie disproporționată iar poantele curg cu duiumul. Surpriza cea mai mare este actrița Raluca Vermeșan, care joacă personajul din titlu: scumpă foc, luminoasă, cu un farmec proporțional cu greutatea XXL, cu o feminitate plină de năstrușnicie și vitalitate cît încape. Pe scurt, o grasă cu nuri și o prezență delicioasă. Slavă domnului că LaBute via Juncu i-a oferit un alt rol față de cel de țață sau gospodină predestinat de regulă acestei siluete. În lumina și ingenuitatea acestei Ofelii XXL stă centrul de greutate al spectacolului (cuvintele pur și simplu se conformează contextului). Efervescentă, ironică și autoironică, simpatică și spumoasă, cu rîs cuceritor, fata e delicioasă cînd vorbește despre orice. Mai ales despre... cît îi e de foame.

La antipodul său stă fosta logodnică a partenerului (cel puțin în intenția acesteia), tip de femeie des întîlnit în lumea noastră. Irina Velcescu construiește o finanțistă țeapănă în convingeri, invazivă, cu ființa și feminitatea centrate pe un singur scop: acela de a găsi bărbatul care să se lase căsătorit. E suplă, dar acră, suficient de rea și de snoabă, o scorpie dominatoare și isterică sub aparențe civilizate. Personajul său are o doză remarcabilă de venin, iar combinația infailibilă instinct plus tupeu o ajută să profite de bunătatea și curtoazia colegului cu care ieșea înainte. Cel din urmă pare rolul cel mai ingrat, dar Tudor Aaron Istodor, folosindu-se expert de pauze pentru a transmite încordarea și inhibiția, reușește să-l facă absolut convingător. El e băiatul cumsecade, care nu știe prea bine ce-i cu el, căci încă nu s-a asumat pe de-a-ntregul, sută la sută omenos și îndrăgostit lulea de domnișoara XXL. În ciuda iubirii și a bunătății naturale, personajul va ceda în fața rigorilor impuse de societatea colegilor.

Cel mai savuros personaj al spectacolului e jucat de Vlad Zamfirescu: un tînăr suficient de inconștient ca să intre cu bocancii în sufletul oricui și îndeajuns de venal ca să se distreze afișînd pe computerele tuturor celor din firmă secretul colegului. Actorul, convingător pînă la ceruri și ceva pe deasupra, cu moacă serioasă, construiește cu umor infailibil un personaj care jonglează cu o enormă capacitate distructivă. Pentru băiatul care se ia la întrecere în aruncatul la coș a cocoloașelor de hîrtie, dominat de tiparele impuse de revistele glossy, frumusețea interioară și compatibilitatea dintre doi oameni au valori apropiate de zero.

De ce merită să mergeți la acest spectacol? În primul rînd, pentru marele său atu: umorul. XXL (Fat Pig) este o comedie lejeră cu numeroase poante de calitate pe care regizorul Cristi Juncu le speculează sută la sută. Apoi, pentru partiturile absolut cuceritoare ale actorilor. Toate se asamblează în două ore agreabile în care creierul se odihnește, gura rîde, iar posesorul lor se poate lăsa pur și simplu, fără multe ifose estetice, în voia desfătării. Sută la sută reconfortant!