FTSO 2011

3242. E numărul de reprezentaţii la care s-a oprit producţia originală de pe Broadway Fiddler on the Roof, cu o premieră ce a avut loc în 1964, la Imperial Theatre, şi cu încasări record de 1574 de dolari pentru fiecare dolar investit iniţial în proiect.

În iunie 1936, cu două luni înainte de asasinarea sa de către fascişti, Federico Garcia Lorca îşi încheia ceea ce mulţi critici au numit Trilogia rurală prin scrierea piesei Casa Bernardei Alba, o „dramă a femeilor din satele spaniole”, cum însuşi autorul o numeşte în subtitlul scrierii.

Beethoven. Un bărbat în negru. Un scaun, o masă, un lighean cu apă. O maşină de tocat carne. Şi carne. E multă carne suculentă, carne putredă, carne sângerândă în piesa divin de drăcească pusă la cale de Compania de Teatru Aradi Kamaraszinhaz, după textul Alinei Nelega, Decalogul după Hess, cea care a mai fost pusă în scenă şi de teatrul din Târgu Mureş, în 2003.

Infanta şi al său Ghid de întrebuinţare fac împreună unul dintre cele mai bune spectacole pe care le-am văzut până acum la Festivalul de Teatru Scurt. Nu pentru explozii, artificii şi voluptăţi teatrale magice, ci pentru că piesa pusă în scenă de Teatrul 2.0 din Cluj-Napoca, după un text de Saviana Stănescu, nu te lasă să nu gândeşti, nu te lasă să nu faci conexiuni, nu te lasă să te pierzi gândindu-te exclusiv la mecanismele din spatele ei sau, mai rău, la „şaorma cu de toate” de după.

Nuvelele lui Cehov sunt ca tablourile lui van Gogh. Omeneşti, prea omeneşti, cum ar zice filosoful din Röcken; de seară, de spălare a sufletului. Nicolae Urs, cel pe care îl cunoaştem mai mult ca actor, face o adaptare dramaturgică a unei nuvele de tinereţe a lui Anton Pavlovici, Marfă vie, inserând în corpul ei referenţialităţi şi autoreferenţialităţi, jucându-se, bunăoară, printre altele, cu citate din Un duel sau din Percăruşul.

Şcolit pe la The Lark Theatre Play Development Centre din New York, dramaturgul olandez Jeroen van den Berg nu-i este tocmai străin publicului de la noi. În 2007, Teatrul Odeon găzduia spectacolul Vielfalt, creat de Jakop Ahlbom, dar stând sub semnul regiei sale, pentru ca, în cadrul aceleiaşi Săptămâni a Culturii Olandeze, să fie prezentat şi un spectacol lectură a textului Blowing (tradus Aniversarea), în regia Anei Mărgineanu.

În laboratorul uman conceput de Cristian Ban pentru spectacolul său de la Teatrul Municipal din Baia Mare, oamenii sunt etichetaţi: „Vreau şi eu un iubit... acum!”, „Vreau să-mi cheltuiesc toţi banii până mor”, „De ce eu? De ce tocmai mie?”, „Melanie, Melanie, Melanie, Melanie...”, „Când Nina va creşte mare...”, „Prima dată a fost o întâmplare”, „Mă urăsc”.

După o săptămână plină, pe acordurile Vacanţei în Guadelupa de la Nottara, s-a încheiat şi cea de-a şaptesprezecea ediţie a Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea. Premiile juriului (compus din preşedintele Ludmila Pantajoglu, criticii Mircea Morariu, Claudiu Groza, Dan Marius Zarafescu şi actorul Anton Tauf), după cum urmează...