FITC 2011
Cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Clasic de la Arad nu şi-a făcut debutul tocmai printr-o punere în scenă a unei piese clasice, dar a reuşit, dincolo de asta, să ofere, în prima lui seară, un spectacol care va rămâne, cu siguranţă, pentru multă vreme de acum înainte, pe scena teatrului arădean. Aflat la a treia colaborare cu Teatrul Clasic Ioan Slavici, după Gheaţă şi orhidee şi Amoc, Alexander Hausvater pune, de această dată, în scenă, piesa apreciatului dramaturg bulgar contemporan Hristo Boytchev, Orchestra Titanic.
De ce nu ai puţin respect pentru faptul că mi-e frică? E impulsul iniţial al spectacolului de teatru-dans Fragil, pus în scenă de Gàbor Goda, la M Studio, Teatrul de Mişcare din Sfântu Gheorghe. Un impuls aproape şoptit de un bărbat către cea care i-ar putea fi, la fel de bine, mamă, soră sau iubită.
Când vezi, la ridicarea cortinei, un tip ponosit dormind pe un preş, cu şosetele jegoase îndreptate înspre public şi un altul sictirit, atoatecunoscător, care-şi curăţă ghetele de noroi deasupra unor rafturi cu ciuperci, ştii că ai nimerit unde trebuia. În speţă, la Scrisoarea pierdută pusă în scenă de Alexandru Dabija la Teatrul de Comedie din Bucureşti.
Visul unei nopţi de vară, piesa pusă în scenă de Gelu Colceag la Teatrul Mic din Bucureşti e, într-un mod cât se poate de deschis, un spectacol de public, o adaptare după textul shakespearian în care Will se face mic, mic, într-un colţ, urmărind cu spaimă comédia dezlănţuită.
Cu Hangiţa de la Nottara, piesă pusă pe scena teatrului bucureştean de Ţino Geirun încă din 2005, situaţia e una oarecum clară: dacă te duci la teatru pentru plăcerea simplă, curată pe care ţi-o poate oferi o comedie clasică trasă în cheie bulevardieră, atunci îţi va plăcea. Dacă, în schimb, te gândeşti că ai să vezi ceva mai exquisite, smuls din lumea smochingurilor, a lojelor de catifea şi a binoclurilor aferente, atunci vei ieşi de la spectacol un pic cam dezamăgit.
Conu Leonida faţă cu reacţiunea, spectacolul pus în scenă de tânăra Diana Dragoş la Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova, e unul care lasă orice implicaţie socio-politică a textului deoparte şi propune, în schimb, o incursiune în lumea interioară, paranoic-apocaliptică, a cuplului de bătrâni mecanici, prinşi în miceliul ciupercii-casă de jucării.
- Festivalul Operelor Naţionale
- Festivalul „Sergiu Celibidache”
- Bucharest Biennale 5
- Photo Romania Festival
- SALONUL DE FOTOGRAFIE BUCURESTI – SAFO
- Turneul Pianul călător
- CANNES 2012
- FESTIVALUL INTERNAȚIONAL AL ARTELOR SCENICE, BITEI-2012
- EUROUNDERGROUND
- Zilele Clujului 2012
- Festivalul Filmului European
- TIFF 2012
- Let’s Go Digital
- Ateliere Control N
- Festivalul de Teatru Scurt
- Bienala - Cartasia 2012
- vin si eu
- De unde se da like de doua ori?
- Buna ziua, As dori sa va intreb daca participarea la concurs...
- A ajuns bine teatrul Odeon : la Tulcea si la Caracal. Pe cand...
- in realitate, lucrurile stau cam asa. un om citeste b24 sau 7seri...
- sunt curios daca exista asemenea texte/spectacole si in tari...


















































