Englezeşte fără, dar moarte cu Profesor

foto: Adriana Grand

După ce a montat "Lecţia" în ungureşte, "Scaunele" în germană şi "Regele moare" în româneşte, Victor Ioan Frunză s-a reîntors la Ionesco şi la limba maternă cu o montare coupe: "Cântăreaţa cheală" la pachet cu "Lecţia", într-o producţie a Teatrului de Comedie. Cele două piese sunt unite de un personaj care le traversează şi le transgresează, şi anume menajera Mary din "Cântăreaţa cheală", pe adevăratul său nume Sherlock Holmes, şi menajera Marie din "Lecţia", ambele interpretate în travesti de Bogdan Cotleţ. Cheia celor două poveşti stă deci la faimosul detectiv, maestru al deghizărilor, care în viziunea lui Frunză nu se mulţumeşte doar să  cerceteze crimele, el ajungând chiar să le şi producă. Sherlock Holmes, în versiunea sa de fată-n casă, manipulează fizic, cu telecomanda, tot universul soţilor Smith, dar şi sala, el dându-le "stingerea" până şi spectatorilor. În "Lecţia" este ca o mamă blândă a profesorului criminal în serie, ştergând cu grijă urmele omorurilor şi îngrropând cât mai adânc cadavrele bietelor eleve. Marie se  dovedeşte utilă profesorului şi-n exercitarea meseriei sale. Ea îi deschide laptopul şi-i bagă în priză retroproiectorul atât de necesar lecţiei. Construite cu un umor noir debordant, cele două piese au fost concepute de Victor Ioan Frunză în stilistici diferite, el declarând că a gândit "Cântăreaţa chelă" ca pe  "o tragicomedie desprinsă dintr-un chat existenţial", iar "Lecţia" ca pe "un thriller filosofic care vorbeşte despre inutilitatea cuminţeniei şi chiar a cunoaşterii".  Domnul Smith, englez, împreună cu doamna Smith, englezoaică, stau de vorbă englezeşte într-un interior desprins parcă din vechile cărţi de studiu cu autoservire, "Englezeşte fără profesor".(Ca să nu mai fie niciun dubiu şi ca să vină în sprijinul cronicarilor care-i cântăresc din ochi decorurile, scenografa Adriana Grand a inclus în caietul program şi această utilă informaţie: 120 de kilograme, cu tot cu pisică).

Doamna Smith pronunţă clar, rotund şi impostat, rar ca să se lase timp fiecărei consoane să se aşeze în mintea  elevilor-spectatori, "iată că s-a făcut ora nouă... Am mâncat bine astă seară, etc." Din vocea care sună ritmic precum bătăile unei pendule (englezeşti, fără doar şi poate), ies câteodată la lumină dracii de muiere, cât o fi ea de doamna Smith, englezoaică. Scurtele momente în care isteria bate acalmia sunt precum apariţiile monstrului din Loch Ness, de câteva secunde, timp suficient însă cât să le intre tuturor în cap că Nessie există. Personalitatea stăpânei casei nu este copleşită decât de cea a pisicii sale care, deşi nu e decât o machetă pe baterii, nu miaună decât atunci când are ea  chef. Virginia Mirea face un rol de nota zece plus în atât de "englezeasca" doamnă Smith, ce poartă o rochie retro, de gospodină burgheză din anii 50, având însă o perucă roz-electric, de parcă un copil obraznic i-ar fi desenat în timp ce învăţa englezeşte fără profesor, părul cu carioca fosforescentă. De acelaşi tratament a avut de altfel parte şi cea de-a doua doamnă "englezească", doamna Martin cea lovită de un soi Alzheimer marital, boală pe care şi-ar dori-o multe neveste. Cuplul soţilor Martin nu are, din păcate, savoarea  celui format din soţii Smith, gazdele. Aceasta poate şi pentru că Mirela Zeţa a preluat din mers rolul şi nu a avut vreme să şi-l asume pe deplin. Ea este singura notă mai joasă din distribuţia în care mai străluceşte şi Dragoş Huluba , flamboaiant în rolul pompierului pentru ale cărui vizite soţii Smith dotându-şi casa şi cu un hidrant pentru ca oaspetele lor să aibă acces direct la pompa cu care să poată stinge focul de la inimioara doamnelor. Pe hidrant sunt proiectate flăcări, în acelaşi amuzant paradox care făcea din doamna Smith soţia perfectă şi scorpia letală. Din când în când, conversaţia de manual e întreruptă de memento-ul identităţii naţionale. Şi oaspeţii şI gazdele iau un time out pentru a da onorul la imn şi la drapel. Si în "Lecţia", silitoarea elevă care a  a învăţat pe de rost toate răspunsurile la toate întrebările posibile, mai puţin la cele de tipul "cât fac 4 minus 1?" are ca sunet la celular o "marseilleză" cântată de copilaş, ca semn al încartiruirii timpurii în slujba patriei şi a ideologiei sale. George Costin şi Andreea Samson creează două partituri excelente în killerul şi victima sa, ambii fiind însă la mâna "sistemului" al cărui braţ înarmat este menajera Sherlock Holmes.