Eliberarea de propriile poeme - Irezistibil, Dan Coman

„O spun cu tot orgoliul din lume: sunt poet!”

Cu toate că a vrut să scrie poezie, i-a ieşit un roman. Dan Coman vroia să scape de propriile sale poeme, pe care nu le mai putea citi, nu le mai putea înţelege, dar care îl obsedau. Aşa a publicat primul său roman, Irezistibil (2010, Cartea Românească). Dan Coman a ajuns cu o bursă literară la Stuttgart, unde, spune el, pentru prima dată avea tot timpul din lume să scrie, dar nu avea inspiraţie… aşa că a început să îşi citească propriile poeme. Răsfoindu-şi cărţile, spre surprinderea lui, parcă nu mai era nimic din ce a scris, nici cuvinte, nici înţeles. „Am vrut să pun pe hârtie lucrurile care sunt cu adevărat irezistibile pentru mine. Pentru mine ca scriitor şi care mă fac, pe mine ca om, atât de nefericit. Aşa am scris cartea aceasta. Vorbind despre nefericirea pe care ţi-o provoacă scrisul. Despre cum, iubind atât de mult propriul scris, ajungi să nu te mai poţi bucura de propria viaţă, de lucruri mărunte, de odihnă, de mâncare, de şofat. Căci odată intrat în vârtejul ăsta al scrisului, nimic nu e mai irezistibil decât gândul la scris.” Dan Coman, poetul, cum îi place să îşi spună, a debutat în 2003 cu anul cârtiţei galbene, după care au urmat ghinga (2005) şi Dicţionarul Mara (2009), volume de versuri care l-au împins în topul celor mai apreciaţi poeţi ai generaţiei sale.

Irezistibil este romanul vieţii lui „D Great Coman”, un poet care, prin căutarea disperată a succesului, îşi pierde identitatea şi toate substraturile fiinţei. Este ca o copie a lui Faust, doar pentru a ajunge pe culmile succesului, doar pentru a fi lăudat şi cunoscut în toată lumea, doar pentru a se mândri şi a găsi cuvinte de laudă în clipa în care îşi caută numele pe internet. Romanul cuprinde cinci povestiri, autoficțiuni, care încep cu repere reale, dar care, brusc, ajung în lumea imaginarului; o lume care e povestita cu atât de multe detalii şi, în același timp, cu sinceritate şi simplitate, încât pot fi momente în care te opreşti şi te întrebi „Oare chiar a făcut aşa ceva?”. Dar în următoarea clipă îți vine în minte cum la o lansare de carte a fost întrebat acest lucru și a răspuns da, dând din cap în sens negativ. Este o lume absurdă, mai ales pusă în contrast cu cadrul deja creat, are efect artistic, dar în acelaşi timp îţi provoacă şi un şoc, de multe ori greu de suportat. Acesta e motivul pentru care mergi mai departe, pagina cu pagină, ca să vezi până unde duce absurditatea, ficţiunea... dar ajunge atât de departe încât, în clipa în care închizi cartea, sentimentul ce îţi rămâne e unul dezamăgitor, parcă ai fi vrut să se încheie totul cu un capitol înainte.

Una dintre greşelile cititorilor este tendinţa acestora de a citi autobiografist, dar e greu să te desprinzi de aceasta. Coincidenţa dintre numele autorului şi cel al personajului, apariţia altor poeţi cunoscuţi ca Mircea Cărtărescu, Teodor Dună, continuarea vieții personajelor din romanul prietenului său, Marin Mălaicu Hondrari, Apropierea, apărut cu puțin timp înainte, exploatarea până la refuz a propriei biografii...  fac mai greu de suportat ficţiunea, iar dacă l-ai văzut vreodată pe Dan Coman în carne şi oase, imaginile devin tot mai şocante. În prima povestire, Debut, este prezentat priveghiul după bunica moartă, cu o serie de „obiceiuri tâmpite”, precum scurtarea cadavrului pentru a împiedica putrefacția şi dorinţa erotic-incestuoasă pe care o are personajul faţă de mătuşa sa. Romanul are puţină coerenţă, povestirile nu se leagă între ele numai prin personajul narator, D Great Coman, astfel, O întâlnire cu cititorii reproduce o întâlnire a poetului cu o clasă de copii de la ţară, dar care se transformă într-un mare „fast”. „Domnule poet, bine ați venit”, aşa este primit personajul de către preot, primar, director, profesori, iar apoi e obligat să asiste la o serbare a elevilor, recitând versuri din Ghinga. Decursul faptelor părea complet încordat si peste măsură, dar apoi urmează violul poetului, un scenariu sado-masochist, de cele mai multe ori dezgustător. Autorul vrea să te înnebunească cu sindromul D Great, prin poeziile şi sexualitatea lui, vrea să îţi intre sub piele, el devine „cel mai important poet al României” şi îşi oferă irezistibilele servicii sexuale în schimbul manuscriselor. Apoi primeşte o bursă de o jumătate de an în Germania. Nu ştia nicio limbă străină, dar într-o dimineaţă se trezeşte vorbind nemţeşte fără să îşi dea seama şi fără să se înţeleagă chiar pe el însuşi. Astfel, a devenit „cel mai mare poet al Germaniei de azi”. Gât de lup este partea finală, care dă peste cap tot romanul şi îţi lasă un gust ciudat. D Great Coman se reduce la esenţă, prin atingerea poeziei îşi pierde corporalitatea, la fel ca în orice pact faustic. Rămâne doar o gură rostitoare mândră de propria măreţie „D Great Coman, D Great Coman”. Autorul deschide o imagine falsă de autobiografie, prin relatări care ies de pe axul povestirii, fapt pentru care romanul Irezistibil este declarat prima autoficțiune fantastică din literatura română.

„Aşa am scris Irezistibil. Făcându-l pe Dan Coman personaj şi umilindu-l în cele mai abjecte moduri, desfiinţând una după alta cărţile pe care le-a scris. N-a fost cea mai elegantă cale de a supravieţui acestei nenorociri, dar pentru mine a fost singură. Mi-am trădat cărţile. Am încercat să le fac praf, să scap odată de ele. Irezistibil nu e decât pe jumătate literatură. Tot ce sper e că această carte să-şi îndeplinească misiunea în raport cu mine: ea ar trebui să mă scape de povara propriei poezii de până acum”.