Seniorii

Aparţinând categoriei designerilor intelectuali împreună cu Martin Margiela, Dries van Noten, Hussein Chalayan şi Rei Kawakubo, Miuccia Prada, creierul din spatele brandu-ului de lux Prada reuşeşte sezon după sezon să reconfigureze profilul femeii contemporane. Neagă funcţia esenţială, pentru unii, a muzei în conceperea colecţiilor, deoarece ea nu se limitează la a opera în interiorul unor stereotipuri, ci încearcă mereu să găsească excepţia generatoare de noi formule estetice. Tocmai această negare a mecanismelor previzibile conferă femeii Prada unicitate, iar creatoarei Miuccia îi legitimizează statutul de vizionar.

A trecut o săptămână de la premiera (24 martie) pe țară după piesa lui Carlos Fuentes El tuerto es rey (Vis cu statui) care a avut loc la Iași, în regia lui Ovidiu Lazăr - o săptămână în care o tăcere aproape deplină a înconjurat reprezentația de la Sala Studio a Teatrului Național din Iaşi. E tăcerea de după orice spectacol care nu cere să-i fie restituit un sens prin cuvântul din afară, prin comentariul despre, dar e și tăcerea care vine dintr-o întrebare firească: Și totuși care a fost miza acestui spectacol?

Urban Comics este un volum de benzi desenate rezultat în urma unor serii de workshopuri organizate, pentru toţi pasionaţii genului, de către Centrul Cultural German din Cluj-Napoca. Însă, până la apariţia acestei antologii, poveştile au avut să parcurgă cale lungă.

La fel ca fratele lui mai mare, Cidade de Deus (Fernando Meirelles, 2002), sud-africanul lui Gavin Hood din 2005, Tsotsi, nu e un film foarte uşor de digerat. Povestea e cea a unui tânăr lider de bandă mafiotă din suburbiile Johannesburg-ului, bestie unsă cu toate alifiile drăceşti ale unei vieţi duse printre arme, bătăi şi jafuri, tip care nu pare să aibă nicio şansă vreodată să fie trăsnit de vreun strop rătăcit de umanitate. Totuşi, aşa cum se întâmplă în film mereu, viaţa începe să-i dea peste nasul de villain 100% atunci când, în urma unei noi isprăvi demne de toată stima lui Billy the Kid, se trezeşte că a „confiscat” din greşeală, pe lângă niscaiva bănuţi, şi un copil de trei luni.

Acum o săptămînă s-a încheiat un proiect semnificativ și util pentru studenții de la Teatru, Practică Teatrală în Regiunile Centru și Nord-Vest, organizat de Teatru - 74 Tg. Mureș în parteneriat cu Universitatea de Arte Tg. Mureș. Proiectul a fost cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. 

Pe urmele lui Paul Klee şi ale lui Kandinski, René Magritte, în special prin pipele sale, a căutat să abolească vechile graniţe dintre arte, în acelaşi timp oferind un contra-discurs referitor la arta ca imitaţie a naturii. Rivalitatea dintre imagine şi cuvânt este foarte veche, la fel şi încercarea delimitării artelor aparţinând fiecăruia în parte, astfel Leonardo îşi ducea acel paragone al său, susţinând superioritatea picturii în faţa poeziei, iar filosoful iluminist Gotthold Lessing va separa artele în două mari categorii: spaţiale şi temporale, pictura încadrându-se în cea dintâi, iar poezia în cea din urmă. La nivel reprezentaţional, arta ca imitaţie a naturii este legată de arta ca o copie de gradul al doilea a ideii-despre, conform filosofiei platonice (copia de gradul întâi fiind obiectul realizat de meşteşugar).

Am promis că voi reveni cu cîteva cuvinte despre prezenţa italiană la Tîrgul de carte Gaudeamus din noiembrie şi cu un inventar al cărţilor pe care le-am prezentat la faţa locului. Peninsula mediteraneeană a fost dintotdeauna importantissimă pentru noi, românii.

Consistenţa programelor educaţionale pe care teatrele ar putea să le dezvolte ţine, pe de o parte, de creativitatea insituţiilor de spectacol care vor să-şi deversifice activităţile şi, pe de altă parte, de interesul direct al teatrelor de a-şi forma un public. De ce ar merge un puşti de 16 ani astăzi la teatru? Cum i se poate vorbi acestui puşti despre Hamlet în aşa fel încît să nu i se pară o piesă care n-are nici o legătură cu el? Cum putem crea apropierea dintre un spaţiu cultural îndepărtat şi momentul de aici şi de acum?

Interesant cum realitatea poate fi exagerată, transformată sau recompusă! Depinde doar care este numele artistului vizual care se joacă cu imagini! Dimitrios Antonitsis este absolvent al Academiei de Film din New York şi fondatorul unei prestigioase platforme internaţionale de artă Hydra School Projects, cu sediul în insula Hydra din Grecia.

Weekend-ul acesta aduce la Cluj-Napoca un eveniment cultural demn de toată atenţia amatorilor de film, de dansuri sociale şi de istorie muzicală recentă. „La Epoca", o joncţiune remarcabilă dintre zone diferite ale artei, este titlul generic sub care se încadrează întrunirea care, cu siguranţă, va ridica pe un nivel superior mişcarea salsa a României. 

Uneori - prea rar la noi - întilnirea cu o carte e mult mai mult decît un fericit prilej de lectură. Uneori devine, parafrazîndu-l pe Nichita Stănescu, „o întîmplare a ființei" tale, una dintre acele mirări-miracol care-ți reconfirmă speranțe uitate, îți stîrnesc madelaine de mult pierdute prin sertarele prăfuite cu blazare, sau - ce șoc! - îți trezesc energii la care nici măcar nu mai îndrăzneai să (mai) aspiri. 

Întotdeauna m-am întrebat dacă politica are „vârstă”. Modul cel mai accesibil prin care să-mi răspund la această întrebare a fost acela de a găsi acele personaje politice care au o poziție ce transcede prejudecățile și clișeele de gândire, în sensul că rețeta unui personaj politic nu este vârsta, ci competența, experiența și convingerile sale, la care se adaugă autonomia și independența față de personajele politice consacrate și controversate.

Aparenta lipsă de repere pe care, cu mai multă sau mai puţină dreptate, o invocăm în aceste vremuri reprezintă, de fapt, în cele mai multe cazuri, doar un mereu savuros subiect de discuţie. Este de ajuns să întâlnim oameni pasionaţi de ceea ce fac, care îşi înţeleg locul şi rolul pe care îl au de îndeplinit în societate, ca să realizăm că ambalajul poate modifica câteodată destinaţia (într-o oarecare măsură), dar nu şi conţinutul.

Ediția a VIII-a a Festivalului Internațional de Film București (B-EST IFF), l-a avut ca invitat de onoare pe regizorul Radu Mihăileanu și cel mai recent film al său, „La Source des Femmes” / „Izvorul Femeilor”,  nominalizat în 2011 la Palme d’Or și la Premiile César din februarie (categoriile Cea mai bună actriță - Leila Bekhti și Cele mai bune costume - Viorica Petrovici).

Actrița Isabela Neamțu, fostă angajată a Teatrului Tineretului din Piatra-Neamț, redescoperă statutul de artist independent în rolul Anetei Duduleanu din spectacolul Teatrului Național din Timișoara„Gaițele“ de Alexandru Kirițescu, regia Ion-Ardeal Ieremia, a cărui premieră va avea loc la finalul lunii aprilie.