Seniorii

Irish & Music Pub a găzduit vineri un nou concert care a reușit să scoată din case un număr important de tineri, în ciuda frigului de afară și a sesiunii aflate în plină desfășurare. Mute și Natif, două trupe „pe val” în peisajul clujean, au hotărât să își unească forțele într-un concert 100% acustic, iar rezultatele au fost mai mult decât îmbucurătoare.

În vara anului trecut, după cinci luni de competiţie, a doua ediţie a "Drumului spre celebritate" se încheia pentru o nouă serie de concurenţi, concursul naţional de la Palatul Mogoşoaia fiind câştigat de un tânăr violoncelist de 17 ani. 

Probabil că déjà-vu-ul e cea mai comună experiență la limita percepției, cu care fiecare ne-am confruntat la un moment dat. Aflați într-un loc cu desăvârșire nou, suntem loviți de evidența faptului că retrăim o experiență trecută. E adevărat ce percepem, sau mai degrabă ce ne amintim? Remo Bodei, actualmente profesor de filosofie la UCLA, ne oferă un scurt eseu despre structura intimă a fenomenului, bineînțeles, fără a-i strivi corola.

Fără sprijin (prezentat la Teatrul LUNI de la Green Hours) este spectacolul unei dislocări. E teatrul experienţelor care au schimbat radical viaţa unor oameni pentru care stabilitatea este o utopie. Fără sprijin e teatru de confruntare cu toţi cei care impun o perspectivă de anulare a drepturilor fundamentale, fie că se numesc executori, avocaţi, jandarmi, primari, intermediari care încearcă să negocieze totul. 

Palatul Friedrichstadt e unic în ce privește programul şi dimensiunile sale. În această clădire, marea tradiţie berlineză a spectacolului de divertisment continuă. Dimensiunile clădirii sunt unice: palatul de divertisment cu cea mai mare scenă de teatru din lume are peste 100 de artişti implicați într-un singur spectacol, spații și posibilităţi tehnice de neegalat 

Dacă e carnaval, atunci să fie doză dublă, mon cher! Cel puţin asta pare să fie forţa motorie din spatele ultimului spectacol pus în scenă de Mona Marian la Teatrul Naţional din Cluj, după textul lui Caragiale, D’ale carnavalului. Forţă prin excelenţă centrifugă, căci spectacolul pare să arunce-n lături, în goana-i nebună, cu trecerea fiecărui minut din cele 180 pe care le presupune, tot mai mult din însuşi caragialismul lui Caragiale, prin exagerări duse până dincolo de caricatura viabilă, prin tipicărie maximizată până la suprasaturare sau prin demonstraţii continue de mahalagism care nu lasă loc decât de un umor grobian, lungit, forţat şi repetitiv, adicătelea venit direct din autobază...

Înainte să vedeți Grey Gardens, aș vrea să vă gândiți la ceva: voi nu sunteți acolo. Nu puteți mirosi, simți, auzi lucrurile din casă, nu sunteți în contextul imediat al filmărilor. Nu aveți nicio amintire a zilei de ieri, a felului în care au crescut cele douăzeci de pisici, în care miroase mâncarea din cameră atunci când se strică printre blănurile ude sau cum se aude familia de ratoni din pod

Exact cum o cană cu fin fiert face minuni pe vremurile astea și te încălzește cînd te întorci din frigul de afară, cred că lectura cea mai potrivită pentru nişte zile geroase, în care ninge, rămîne un roman rusesc. Vă propun: Suflete moarte a lui Gogol. 

De multă vreme pândeam momentul în care să acord atenţie unei zone care consider că acumulează din ce în ce mai mulţi paşi spre a deveni o artă - webdesignul. Iată că am reuşit acum să ating fie şi tangenţial lumea paginilor de internet, una de care ne lovim zi de zi. 

O coincidență. În interval de nici 24 de ore, în decembrie 2011 au murit conducătorul comunist al R.P.D.Coreeană, Kim-Jing-Il, și fostul președinte al Cehoslovaciei, apoi al Cehiei, Vaclav Havel. Așa s-a întîmplat. Pare o coincidență, nu-i așa? 

Thomas Richards, urmaşul spiritual al marelui regizor polonez Jerzy Grotowski, cel ce a revoluţionat teatrul secolului XX, s-a aflat de curând la Bucureşti, unde, în cadrul Festivalului „Viaţa e frumoasă", a susţinut o serie de de reprezentaţii cu spectacolul-experiment „The Living Room" şi un workshop prin care a „instruit" un grup de artişti români. 

Aproape de John Cariani, regia Cristi Juncu, Teatrul „Anton Pann" Râmnicu Vîlcea. Sînt puține orașe din România - sincer, nu-mi vine nici un altul  în cap -, care să se poată lăuda cu o construcție modernă și occidentală destinată artei. De regulă, spectacolele și expozițiile noastre se desfășoară în clădiri vechi...

Jurnalul lui Susan Sontag este fără îndoială o revelație. Început la 14 ani - vârsta la care viitoarea scriitoare își înțelegea precoce "trezirea la viață" - jurnalul continuă să însoțească întreaga ei existență, ca o oglindă atent plasată de către autoarea narcisistă. Reflecția permanentă asupra propriului Eu nu este însă un exercițiu futil, ci instrumentul cel mai eficient de auto-construcție...