Seniorii

Anecdota a intrat în folclorul lumii ştiinţifice: cică Bertrand Russell ţinea, frumos, o comunicare pe oareşice subiect legat de astronomie. Îşi termină el cuvântarea, după care e abordat de o bătrână pişpirică şi intrigată, care îi spune că greşeşte fundamental în tot ceea ce spune şi că noi, de fapt, stăm pe spatele unei ţestoase gigantice. Russell intră în joc şi o întreabă pe ce stă ţestoasa în cauză, la care băbuţa răspunde, după ce-şi ia o mică pauză de meditaţie: pe o ţestoasă şi mai mare. Sigur, o nouă întrebare se impune: şi ţestoasa şi mai mare pe ce stă? La care răspunsul vine triumfător: „Eşti isteţ, tinere, dar n-are niciun rost să-ţi baţi capul: sunt ţestoase până jos!”.

Un titlu tipic de roman polițist cu o intrigă ce se poate încadra în aceeași categorie: un cuplu ia un taxi spre aeroportul din Viena, iar șoferul, bulversat de ceea ce vede pentru o fracțiune de secundă în oglinda retrovizoare, pierde controlul volanului și cade în șanțul de lângă autostradă. Cei doi mor pe loc, iar șoferul, grav rănit și cu mintea tulbure, reușește să ofere doar o explicație lipsită de noimă: sie versuchten gerade sich zu küssen - căutau, încercau să se sărute.

Cu siguranță că fiecare dintre noi are un număr de muzicieni pe care i-a admirat încă din copilărie, de pe vremea când poate nici nu înțelegea prea bine ce și cum, dar cu siguranță s-a lăsat impresionat fie de câte un videoclip, fie de artistul în sine. La fel de sigur, cea mai mare parte dintre ei erau poate nu tocmai în toiul activității lor muzicale, dar cu siguranță undeva sus și cu un renume la portofoliu.

Pe site-ul Teatrului Național ”Vasile Alecsandri” din Iași, la rubrica ”Noutăți”, apare următoarea informație despre spectacolul Natură moartă cu nepot obez în regia lui Ion Sapdaru: ”Spectacolul [...] s-a întors de la Festivalul ŤAplauzele de aur ale Bucovineiť de la Cernăuți cu trei premii valoroase: Premiul pentru cel mai bun rol feminin - Irina Răduțu Codreanu, Premiul pentru cel mai bun rol masculin - Volin Costin și Premiul pentru cel mai frumos spectacol.”

O să mă înjurați la fel de tare cum o să mă apreciați dacă veți vedea Asylum Seekers. Inițial, am descris filmul ca fiind cel mai prost film pe care l-am îndrăgit vreodată. Acum, după ce l-am văzut de vreo trei ori, spun doar că e un film unic, interesant, care schimbă perspectivele cinema, dar greșește des și, uneori, tare. Indiferent, însă, o oră jumătate își poate acorda oricine ca să vadă care-i treaba cu ciudățenia asta.

Anul trecut pe vremea asta la Operetă, la Festivalul „Viața e frumoasă„, venea Laurie Anderson. Pentru toți norocoșii care i-au vozut minunea de spectacol a fost de parcă ar fi prins peștișorul de aur.

Istoriile reluate în volumul Fraier de București (Editura Polirom, colecția Ego. Publicistică) funcționează foarte bine împreună și îl răzbună cumva pe cititorul care a tot răsfoit ghidul săptămînă de săptămînă ca să afle ce s-a mai întîmplat în lumea lui Florin Iaru.

Să refaci un spectacol după 25 de ani poate însemna să-l reinventezi complet, mai ales când timpul pare să-și accelereze viteza. Și totuși, spune Ping Chong , regizorul avangardist care tocmai și-a regizat din nou la LaMaMa spectacolul de referință ”Îngerii lui Swedenborg”, unele lucruri rămân neschimbate.

Galeria Foto Anexa a Muzeului Național de Artă Contemporană găzduiește de ceva vreme o manifestație extrem de importantă pentru banda desenată autohtonă. Un fel finis coronat opus, dacă e să privim în perspectivă anul ce s-a scurs, fără teama folosirii latinismelor. Salonul European de Bandă Desenată este deschis în perioada 3-20 noiembrie, în București

SoNoRo a ajuns la o amploare de aproape trei săptămâni, a dezvoltat un proiect educativ larg - SoNoRo-INTERFERENŢE, s-a dezvoltat prin ramura SoNoRo OnTour atât în restul ţării, cât şi mai ales în străinătate (primul SoNoRo Arezzo a avut loc în acest an în Italia, apoi parteneriate cu diverse festivaluri europene şi concerte punctuale în săli precum Carnegie Hall din New York, Wigmore Hall din Londra

Contactul cu televiziunea m-a îndepărtat oarecum de teatru şi m-a îndreptat mai puternic către film. Iar interesul pentru film şi munca de la televiziune mi-au deviat toată energia organizatorică pe care ţi-o cere competiţia din teatru. Mi-a luat 5-6 ani ca să mă organizez pe trei căi: teatru, televiziune, film, şi nici acum nu pot să afirm că fac totul din încheietură.

Iarna începe să se contureze şi rar mai ai ocazia să întorci capul după un bolid pe două roţi care străbate şoselele. Cu nostalgia soarelui ce se răsfrânge la răsărit în cromul V-ului de chopper, cu gândul la contra-virările ce bucură călătoriile oricărui visător al şoselelor, am ales să scriu acum despre o pasiune care atât de uşor eliberează cantităţi industriale de serotonină - motocicleta.