CORESPONDENȚĂ DIN NY

Pentru a defini procesul de reformare a dramaturgiei în conformitate cu noile dinamici media, proces ușor de detectat pe scena americană de avangardă azi, Bonnie Marranca, redactorul șef al prestigioasei reviste PAJ (A Journal of Performance Art) propune termenul "mediaturgie" 

Jurnalul lui Susan Sontag este fără îndoială o revelație. Început la 14 ani - vârsta la care viitoarea scriitoare își înțelegea precoce "trezirea la viață" - jurnalul continuă să însoțească întreaga ei existență, ca o oglindă atent plasată de către autoarea narcisistă. Reflecția permanentă asupra propriului Eu nu este însă un exercițiu futil, ci instrumentul cel mai eficient de auto-construcție...

Toate gesturile de sfidare făcute de-a lungul timpului de către un artist mai mult decât controversat , italianul Maurizio Cattelan, au fost strânse într-o instalație creată de el însuși pentru Muzeul Gugghenheim din New York. Manechine, figuri de ceară, animale împăiate, tăieturi din ziare, fotografii și tablouri, fiecare având de-a lungul timpului încărcătura sa de atitudine, comentariu, sfidare și ironie...

Trei oameni și laptopurile lor erau deja acolo când am intrat în cameră. Ceea ce ei elaborau pe micile ecrane din fața lor era proiectat și pe peretele pe care îl vedeau toți cei ce intrau, deci nici un secret nu era permis.

Să refaci un spectacol după 25 de ani poate însemna să-l reinventezi complet, mai ales când timpul pare să-și accelereze viteza. Și totuși, spune Ping Chong , regizorul avangardist care tocmai și-a regizat din nou la LaMaMa spectacolul de referință ”Îngerii lui Swedenborg”, unele lucruri rămân neschimbate.

Una dintre cele mai atractive formule de a aduce spectacolul în universitățile americane este aceea a festivalului/sau mai degrabă a ”platformei de prezentare”, categorie mai puțin formală, ba chiar de-a dreptul prietenoasă și flexibilă, din care face parte și Prelude, eveniment ce are loc anual de 8 ani la CUNY Graduate Center, New York.

Primul spectacol din ceea ce directorul Teatrului Fordham, Matthew Magguire, a numit ”O stagiune a revoluției culturale” a avut la bază piesa dramaturgului Saviana Stănescu, For a Barbarian Woman (Pentru o femeie barbară), în regia lui Niegel Smith, aflat în ascensiune după succesul spectacolului Fela! pe care l-a co-regizat cu Bill. T. Jones pe Broadway.

”Facem reguli ca să le putem încălca”, spune Robert Wilson într-un interviu recent, iar afirmația se verifică pe deplin în montarea sa cu ”Opera de trei parale”, producție a Berliner Ensemble, prezentată în premieră newyorkeză săptămâna aceasta la Brooklyn Academy of Music, în deschiderea Festivalului BAM Next Wave.

Imaginea unei femei brunete micuțe târându-se curajos pe coate de-a lungul unei mese lungi la care stau bărbați impunători privind-o curios și disprețuitor nu mi-a ieșit din cap multă vreme după ce am văzut filmul Mayei Deren, At Land (1944).

Când invitația la un spectacol include un meniu cu 5 feluri, nu poți să nu te întrebi: e teatru? E cină? Apoi ieși din zona de comfort ca să afli. Irondale Center este un frumos spațiu de joc din Brooklyn, aflat chiar lângă Brooklyn Academy of Music, un spațiu aflat într-o veche biserică de cartier ce poate fi remodelat pentru orice fel de spectacol.

Noaptea, în metrou, când dai peste cineva care mormăie ceva ininteligibil, poți să te gândești că persoana e nebună sau poate e pe punctul de a deveni violentă. Dar, dacă găsești curajul să te apropii, s-ar putea să descoperi că de fapt omul încearcă să cânte ceva, îngânând pentru el însuși.

Compozitoare și performer, Meredith Monk continuă de peste 40 de ani să folosească sunetele pentru a opera un fel de arheologie a ființei contemporane. Ea scoate la suprafață senzații și le exhibă prin stări emoționale expresive, potențate sonor.