Weekendul trecut, Clujul s-a putut bucura de un festival de muzică electronică, cu artişti aleşi pe sprânceană. Un eveniment care merită consemnat, Festivalul Clujotronic organizat de Centrul Cultural German, în colaborare cu Institutul Francez din Cluj, este o iniţiativă lăudabilă, un proiect care trebuie continuat şi, de ce nu, extins. Durata festivalului a fost de două zile, cu un program relativ încărcat şi generos pentru publicul clujean.

Puține jocuri stârnesc asemenea pasiuni ca aceste fantastice creații ale danezilor de la LEGO. În toată lumea, pentru copiii de toate vârstele, aproape orice set de piese atașabile a ajuns să fie cunoscut popular sub această titulatură, deși nu întotdeauna acestea provin de la numita firmă. Ei bine, la expoziția despre care urmează să vorbesc, putem fi siguri că avem de-a face cu chestiuni originale, unele piese având o vechime de aproape 40 de ani.

Moştenirea artistică lăsată de Elsa Schiaparelli contemporaneităţii se aseamănă unui fenomen astronomic a cărui existenţă, validată de experţi şi observată de pasionaţi, trece neobservată de cei care nu au răbdare să privească, de cei care nu au capacitatea să înţeleagă. Destinul Elsei Schiaparelli a stat sub semnul unei stele aparte sau, dacă e să ne luăm după spusele unchiului său, Giovanni Schiaparelli (astronom cunoscut pentru descoperirea canalelor de pe Marte), sub semnul constelaţiei Carul Mare, formată de linia imaginară ce unea aluniţele de pe faţa nepoatei sale.

E posibil ca Liviu Rebreanu să fi avut dreptate când spunea că a fost nevoie să ucidă poetul din el pentru a putea scrie proză, după cum e foarte probabil să se fi înșelat. Dan Coman debutează pe teritoriul prozei într-un fel demn de o literatură mai matură, mai mare. Poetul (și, de acum, prozatorul) bistrițean își plasează acțiunea într-un sat minuscul, de doar „60 de fumuri” dintre dealuri, cu siguranță având ca model Gersa natală, în perioada imediat premergătoare revoluției.

L-am ascultat pe Ion Bogdan Ştefănescu povestind despre flautul lui de aur în nenumărate interviuri, despre cele 880 de grame ale acestuia, despre cele 18 karate, despre calitatea unui astfel de instrument, despre diferenţa dintre un flaut de aur, argint, platină sau nichel, dar cunoscându-i sunetul de când avea 14 ani, sincer nu mă aşteptam la o diferenţă atât de semnificativă. Totuşi, atunci când îţi propui ca sunetul de flaut să umple o sală de 1000 de locuri precum Sala Radio, un astfel de instrument îţi dovedeşte care este diferenţa între un Rolls Royce şi o maşină populară. 

Mă simt nevoit din nou, cum am mai fost și în alte câteva ocazii, să recunosc că am făcut o alegere bazată pe titlu și subiect, ambele neîndoielnic comerciale. Doar că, de această dată, nu am mai rămas cu un gust amar după terminarea volumului, nici după epuizarea subiectului. Radu Țuculescu dedică acest volum memoriei prietenului și colegului Tiberiu Iancu, plecat prea devreme dintre noi. După cum mărturisea autorul într-un volum, scrie doar când și dacă are subiect și pretext, ceea ce e adevărat și valabil pentru cazul de față.

Pe d-na Oltița Cîntec am întâlnit-o în urmă cu câteva zile, la Universitatea de Vest din Timișoara, unde a susținut o conferință pe tema teatrului pentru studenții facultății de Muzică din Timișoara, secția Actorie și în urma căreia am simțit că e mai mult decât necesar un astfel de dialog pe tema statutului teatrului în societatea actuală.

Trecutul recent – așa cum a fost - e subiect de discuții publice și private cu orizont închis. Cine știe cum a fost cu adevărat trecutul despre care vorbim, mai ales atunci când nu a trecut destulă vreme cât să luăm distanță, să cercetăm în amănunt, profesionist și fără febra propriei participări în evenimentele analizate?

Ca să recunoști teatralitatea specifică cuprinsă într-un text, indiferent de genul căruia îi aparține (fie acesta literar sau vizual - ori, cum spun unii semioticieni, un „text al reprezentării”) ai nevoie de două condiții-caracteristici minimale cărora, în funcție de specificitatea construcției textuale și de contextul în care acesta e citit/rostit, li se adaugă, dinăuntrul textului sau din afara lui, cîteva caracteristici secundare.

Markus Füreder nu bănuia în 2004 ce succes nebun avea să aibă proiectul său de atunci, și anume Parov Stelar, ori casa de discuri pe atunci ilustru anonimă: Etage Noir Recordings. DJ-ul dorea doar să producă muzică și să se simtă bine, ceea ce vrea și în prezent. Acest lucru se simte din plin și milioanele de fani stau mărturie.

Moda a avut mereu o legătură specială cu celelalte discipline artistice. Creatorii vestimentari au înţeles nevoia unei interacţiuni permanente cu diferite surse creative. Spre exemplu, Paul Poiret a fost un împătimit al artelor frumoase, având numeroase legături în cercurile artiştilor parizieni. Printre artiştii preferaţi de el se număra: Picasso, Matisse, Utrillo, Francis Picabia.

Mărturisesc de la început că nu am decis să scriu despre ce urmează din cauza micului scandal al unui CV ministerial apărut recent. Astfel de CV-uri defecte, cu erori, sau oferind dovezi de impostură nepenalizate sunt cu duiumul în diverse domenii, dar în special în cel educaţional. Scriu despre acest subiect şi pentru că, discutînd de multe ori cu studenţii mei de la "Relaţii publice", despre importanța sa în contextul angajării, al job-ului, şi chiar al carierei, am realizat că mulţi nu numai că adoptă rapid standarde ale realizării CV-ului găsite de multe ori pe diverse site-uri sau impuse de destinatar, dar şi trimit, de multe ori, acelaşi CV diverşilor angajatori.