Comme des Garçons via Rei Kawakubo: O călătorie dincolo de suprafeţe

„Orice linie dreaptă este de fapt un punct. Orice rochie este un material, orice material este un fir, orice fir a fost odată o plantă. Orice plantă este o nouă rochie. Este o teorie pe care trebuie să o simţi, nu să o analizezi” (Rei Kawakubo- Comme des Garçons)

Impactul designerului Rei Kawakubo asupra istoriei modei poate fi comparat ca importanţă cu cel al lui Cristóbal Balenciaga sau Coco Chanel. În timp ce alţi designeri lucrează cu forme prestabilite, în limitele canonului, Rei taie, descoase, deconstruieşte pentru a da naştere unor noi forme. Universul său atât de fascinant, construit de aceasta în cei peste 40 de ani de activitate, nu trebuie înţeles şi analizat prin prisma unui structuralism profund european, ci trebuie explorat cu inocenţa unui iubitor al Frumosului în cea mai pură formă a sa. Pentru Rei Kawakubo, hainele trebuie să exprime întotdeauna o idee care să genereze un limbaj propriu capabil să permită existenţa unui dialog nu doar vizual, ci şi intelectual cu purtătorul.

Pe lângă haine, Rei Kawakubo a reuşit să creeze şi un brand care încearcă, încă de la înfiinţarea sa, din anul 1969, să redefinească relaţia dintre produs, mediul în care acesta este expus şi persoana interesată să îl achiziţioneze. Comme des Garçons, sub îndrumarea permanentă a lui Rei Kawakubo, pune sub semnul întrebării crezul conform căruia scopul principal al modei este de a înfrumuseţa şi de a fi frumoasă.

În anul 1981, când a avut loc prima colecţie Comme des Garçons în afara graniţelor Japoniei, tocmai la Paris, criticii i-au catalogat stilul „Hiroshima chic”. Cusăturile nefinisate şi tăieturile asimetrice au fost considerate absurde, inacceptabile într-o lume condusă după regulile stricte ale marilor case de modă. În acel moment, negrul era rezervat cu stricteţe pentru ţinutele de seară, iar piesele vestimentare erau depersonalizate până în punctul în care deveneau simple ornamente. Inspiraţia ei provine din îmbrăcămintea masculină, streetwear şi moştenirea culturii şi spiritului japonez, cărora le insuflă emoţie filtrată mereu prin intelect.

Îşi începe fiecare colecţie de la un cuvânt pe care îl dezvălui mai mereu în spatele culiselor, după terminarea show-urilor. Cum alege acel cuvânt rămâne, însă, o enigmă, la fel cum procesul creativ al colecţiilor ramâne mereu nedestăinuit. Ceea ce este important însă e că rezultatul final spune mereu ceva şi acel ceva este mai mereu schimbător de paradigme.

Colecţia Comme des Garçons pentru primăvară-vară 1997 a pus sub semnul întrebării însăşi forma corpului feminin. „The Lumps and Bumps collection”, cum a fost supranumită de către critici explorează conceptele de „spaţiu” şi „volum” în conexiune cu frumuseţea canonică. Cathy Horyn, analizând într-un articol pentru New York Times această colecţie, o transformă pe  Kawakubo într-o re-creatoare a realităţii sfârşitului de secol 20, în sensul în care aceasta percepe obiectele de care depindem ca pe o extensie a propriului nostru corp. Obiectele de consum aflate mereu în proximitatea Individului pe care îl subjugă simulează o conexiune spaţială, producând la un nivel abstract ceea ce pare a fi o diformitate aflată undeva la graniţa dintre haină şi corp.

Kawakubo gândeşte ca un artist şi, tocmai de aceea, creaţiile sale ne modifică percepţia asupra modei, asupra feminităţii , asupra celor mai surprinzătoare aspecte ale societăţii.

Cea mai recentă colecţie Comme des Garçons prezentată luna aceasta în cadrul săptămânii modei de la Paris pare să pună în discuţie relaţia haină - corp şi formă - culoare. Una din tendinţele majore ale sezonului toamnă-iarnă, haina ca scut protector, devine în show-ul Comme des Garçons o expresie poetică. Protecţia nu este una dură, rigidă (chiar dacă materialele folosite lasă această impresie), ci mai degrabă o întâlnire prin învăluire a materialelor cu trupul.