BookFest 2010

N-am mai prins de mult timp tîrgul din vară de la București. Se suprapunea cu TIFF-ul și mereu eram în această perioadă la Cluj. Anul acesta s-au aranjat bine datele și am ajuns la Romexpo, dumincă, în ultima zi de tîrg, 13 iunie, pe o căldură îngrozitoare. În amintirile mele BookFest-ul îl asociam cu puhoaiele de oameni care se înghesuiau pe la standurile editurilor. N-aveai unde să arunci un ac, îți lua mult timp să treci dintr-o parte în alta a hangarului, să ajungi să și vezi/cumperi cărți părea destul de complicat. De data asta n-a fost chiar așa, la scenariul vechi a trebuit să fac un update…

Am descins în jurul prînzului, invitată fiind la ultima dezbatere cu titlul Pentru cine scriem/cine ne citește?, din cadrul evenimenteleor organizate de Spania, ca țară invitată la această ediție. Scriitori români și spanioli față în față. S-a adunat și public, iar aerul condiționat ne-a făcut pe toți să ne relaxăm. Cafeaua de la standul austriac a picat și ea extrem de bine. Scriitorii spanioli participanți, alături de Cezar Paul-Bădescu, au fost Milagros Frias, Ray Loriga și Rosa Montero. Pe Ray Loriga îl mai văzusesem la București anul trecut, invitat de Institutul Cervantes, i-am și citit Eroii (apărută la Curtea Veche), dar despre cele două scriitoare nu știam mare lucru. Discuția a fost una extrem de plăcută și de caldă, și imediat după ce s-a terminat, am dat o fugă la standul Editurii Rao să cumpăr o carte de a Rosei Montero. Am ales Ziua inocenților pentru început… Am aflat cu această ocazie că doamna aceasta drăguță, timidă cînd trebuie să vorbească în public, are o carieră impresionantă de editorialist la El Pais. Ileana, prietena mea româno-italiano-madrilenă, îmi șoptește că socrul ei cumpără ziarul doar ca s-o citească pe Rosa Montero…

Ieșirile acestea în public, care înseamnă pentru unii scriitori nopți nedormite înainte sau o pastilă de calmare în cazul Rosei, își ating scopul. Cititorii se îmblînzesc mai ușor dacă le place scriitorul și eu exact asta am făcut după întîlnirea cu spaniolii.

Am plecat „din Spania” cum am auzit că îi zicea o doamnă cuiva la telefon care o întrebase unde anume se află în tîrg, să dau o raită. Criza sau căldura i-a făcut pe mulți să rămînă acasă. Aveai loc să te miști, să respiri, să te uiți la cărți. Am cumpărat multe titluri mai vechi de la Paralela 45 pe care le ratasem. Multe mese cu volume la doar 5 lei, ceea ce nu se prea întîmpla pe vremuri.

Lansările din tîrg au ceva înghesuit și nefiresc. La Neagu Djuvara se stătea la o coadă impresionantă pentru autografe. L-am zărit calm și senin doar cu o jumătate de ochi.

Am întîlnit niște amici cu care nu am unde să mă văd în altă parte și după ce am căscat gura pe la toate editurile, am ieșit pe una dintre marginile laterale ale pavilionului. Editurile minuscule, de care nimeni nu-și închipuie că există, tot la tîrg le descoperi. Au nume ciudate și editează tot felul de lucruri. De la iconițe cîntătoare, calendare ortodoxe și alte ciudățenii, orice e de găsit aici.

Ultima escală la BookFest-ul de anul acesta, standul Electrecord. Margareta Pâslaru dădea autografe, iar din difuzoare se auzeau șlagărele copilăriei mele. Desuete și încîntătoare. Ea le zîmbea tuturor și semna CD-uri. La un moment dat venise la rînd o melodie lentă. I-a rugat pe cei de la stand să o pună pe următoarea: „generația tînără vrea lucruri mai ritmate”, a adăugat ea. Cu replica ei în minte mi-am făcut curaj și am ieșit în căldura mare de afară.