La întrebarea Nous avons l'air d'un couple?, pe care Victor Manovici din Boala familiei M, spectacol regizat de Radu Afrim la Teatrul Național Mihai Eminescu din Timișoara și invitat la Odéon-Théatre de l'Europe pentru 10 reprezentații (11-21 iunie), un spectator francez din primele rînduri a răspuns, fără să ezite, oui.
La reprezentația din data de 14 iunie, dramaturgul italian Fausto Paravidino, născut în 1976 la Genova, actor, regizor de teatru și film, scenarist, a venit la spectacol direct de la aeroport, cu bagaje și două prietene, și a fost luat de actorii din Boala... pe scenă la final.
Boala... se joacă la noua sală a Odeonului, Ateliers Berthier, o sală de 500 de locuri, care nu are adîncimea spațiului Sălii 2 de la Timișoara, pentru care a fost concepută montarea. Respațializarea spectacolului, adapatarea lui la o scenă cu alte dimensiuni, nu a redus din impactul vizual și din pulsiunea poetică pe care decorul Velicăi Panduru - o pădure cărămizie, căreia lumina îi dă un aer solar sau, dimpotrivă, trist-spectral - le explorează.
Calitatea inalterării unui spectacol, păstrarea atmosferei și conținutului de adîncime atunci cînd este mutat de la sediu reprezintă principala problemă a celor mai multe dintre montările românești. Jucată la Ateliers Berthier, Boala familei M și-a conservat tensiunea emoțională, tandrețea nesfîrșită pe care personajele, adulți îmbătrîniți cu copilăria în oase, crescuți cu nostalgia unei vîrste-cerc, protectoare și sublim ludice, o împărtășesc ca pe cel mai frumos dar care le-a fost dat. Din jocul transmisibil asemeni unei boli care-și transfigurează purtătorii, familia M păstrează un suflu vital, o poftă vitaminizantă de viață, care luminează clipele de tristețe copleșitoare.
La întîlnirea de la Institutul Italian de Cultură (15 iunie), dedicată lui Fausto Paravidino, dramaturgul italian a punctat principala trăsătură a scriiturii sale - infantilzarea societății - accentuînd interesul pe care spectacolul regizat de Radu Afrim i l-a stîrnit: ''Mi-a plăcut dimensiunea suprarealistă a spectacolului. De multe ori sînt mai atașat de montările străine după textele mele decît de cele italiene. Am fost atras de bucuria și de libertatea emoțională pe care spectacolul le-a creat''.
