http://www.theatrorama.com/2009/06/la-maladie-de-la-famille-m/
de: Safidine Alouache, Théâtre
Familia M este o familie obișnuită. Pe care o putem întâlni în orice oraș din lume. O familie marcată de boală. Patologică. Și alte boli. Sociale, sentimentale, psihologice.
Luigi, tatăl, își trăiește bătrânețile. Bolnav, obosit, cu mințile pierdute. Marta, fiica lui, îl ajută, îl susține zi cu zi. Marta, cealaltă fiică, zboară din iubire în iubire sau din bărbat în bărbat. Giani, fiul este un copil adult. Nefiind sigur nici pe el și nici de locul său în familie, trăiește între vis și realitate.
Fulvio și Fabrizio sunt prieteni. Și au o legătură cu Maria. Primul nu mai știe dacă este îngrăgostit. Al doilea se îndrăgostește. De la început decorul, atmosfera și muzica dau tonul. O atmosferă pregnantă, marcată de o muzică puternică, care revine ca niște frânturi de viață. Diferite, fragmentate.
Atmosfere, atmosfere...Scena se întinde pe un spațiu mare de joc. Acolo este o pădure cu frunze de un roșu cărămiziu. Aici o cadă de baie care tronează în mijlocul copacilor. Mai încolo o bicicletă sprijinită de flori. La extremitatea stângă a a scenei apare o casă unde sunt plasate o masă, o bibliotecă și o oglindă. Din această casă pierdută în mijlocul padurii, Radu Afrim a facut un cămin în care natura și mizeria umană se confruntă.
O transpunere de atmosfere luminoase, sonore și vizuale dau un decalaj pe tot parcursul piesei. Scena este o transpunere de frânturi de viață. Aici e Marta care-l susține pe Luigi. Acolo, Fabrizio care se îndrăgostește de Maria. Mai încolo, Fabrizio care se întâlnește cu prietenul său Fulvio. Sau Luigi jucandu-se de-a telefonul. Lumina devine elementul separator al scenelor. O sumă de povești de dragoste avortate sau nereușite ....Care dau naștere la relații amputate. Sau la dorințe neîmplinite, anchilozate de castrări sentimentale. Se iubesc pe ascuns, mărturisind câte o dată. Se înțeleg în ciuda lor.
Luigi. Tatăl. Bolnav. Sprijinit de Marta, fiica lui, care se sacrifica pentru el și devine o femeie de interior. Și Maria, cealaltă fiică. Femeie de exterior care încearcă să-și țese urzeala vieții prin relațiile sale sexual sentimentale. Obsedantă. Marcată de multiple avorturi. Povestea ei de dragoste cu Fulvio suferă din cauza rutinei și din cauza lipsei de ... dragoste. Cum să iubești când iubirea e sufocată? Familia M este o familie dezaxată. Puține repere. O mamă absentă și un tată bolnav. Rapoartele lor sunt marcate de violență înnăbușită și de iubire reprimată.
Prima scenă este o scenă de expunere unde se prezintă fiecare personaj. Dihotomia dintre personaj și persoană este neclară. Realul este investit de imaginar. Ultima scenă, ca și într-un film, ne prezintă viitorul personajelor. Astfel, piesa continuă într-un alt tempo decât cel al scenei. Cel al visului și al realității care fac menaj comun.
