Boala familiei M.

Boala familiei M. sau boala românului care-şi recunoaşte valorile după ce le-au confirmat alţii

Despre Boala familiei M, montarea lui Radu Afrim la Teatrul Naţional din Timişoara, ar trebui să se ştie foarte bine în lumea teatrală de la noi. Un spectacol care a luat premiul UNITER pentru scenografia Velicăi Panduru,ignorat la celelate categorii. Adevărata recunoaştere i-a venit spectacolului realizat de Afrim din partea KulturForum Europa, o organizaţie înfiinţată de Hans- Dietrich Genscher în anul 1992, cu scopul de a promova o mentalitate culturală europeană comună bazată pe toleranţă, acceptarea celuilalt şi respect pentru valorile adevărate.

Domnul Dieter Topp, preşedintele KulturForum Europa, a venit anul trecut la Timişoara, a vizionat piesa şi, întors în Germania, a anunţat nominalizarea Teatrului Naţional din Timişoara şi a lui Radu Afrim la Premiul Cultural Europa pentru promovarea unor probleme de ordin social în spectacolele lor.

Acelaşi domn a revenit în Timişoara pe 2 mai ,2009, pentru a acorda premiul Cultural Europa celor amintiţi. Contrar glacialităţii germane, domnul Topp a fost foarte deschis, afectuos rostind un laudatio lung dar care a încântat publicul, mai ales că vorbele veneau dinspre o personalitate care nu face risipă de retorică encomiastică.



Este cunoscut faptul că atât teatrul timişorean, cât şi regizorul despre care se face vorbire aduc pe scenă probleme marginale ale omului modern: angoasa, boala, alienarea, fragilitatea psihică, probleme care altădată alcătuiau realitatea repudiată de artă. Cu alte cuvinte, cei amintiţi, prin repertoriul ales, îşi asumă datoria de a contribui la formarea unei atitudini civice prin faptul artistic receptat de public.În acest fel, reprezentaţia nu este doar vizionare şi spectacol ci şi prilej de meditaţie asupra existenţei semenilor noştri care sunt altfel şi pe care trebuie să-i înţelegem cu bagajul lor de sentimente, complexe, incapacităţi de adaptare. Şi poate chiar să le intindem o mână, nu să-i aruncăm în prăpastie. Teatrul devine astfel şi o lectie despre diversitate şi evitarea generalizării.

Boala familiei M, Bye, bye, America, Cum traversează Barbie criza mondială, Toţi în America şi apropiata premieră, Piaţa Roosevelt , în regia lui Radu Afrim, sunt doar câteva piese care îşi propun să ne atenţioneze că lângă noi mai trăiesc şi oameni discriminaţi, aruncaţi la periferie pentru că sunt altfel decât restul, diferenţierea făcând-o boala, apartenenţa la o minoritate sexuală, religioasă sau etnică. Suntem aşadar invitaţi să participăm la un exerciţiu de toleranţă, de acceptare a celuilalt, a alterităţii pentru că doar aşa putem evita greşelile care au marcat istoria naţională şi universală.



Vorbeam cu o doamnă din Franţa care văzuse Boala şi era încântată de spaţiul foarte generos care creează perspective, de scenografie, de bogăţia de sentimente care se regăsesc pe scenă, de jocul actorilor. Oare alor noştri ce le-a scăpat şi alţii au văzut atât de bine? Este o lecţie pe care am mai primit-o şi altădată din partea străinilor.

Şi pentru că am amintit de Franţa, să nu uităm de o altă mare recunoaştere a piesei Boala familiei M: Teatrul Odeon din Paris găzduieşte în curând o microstagiune de zece reprezentaţii a Teatrului National Timişoara.
Felicitări trupei timişorene, felicitări lui Radu Afrim că au făcut sonor numele României încă o dată şi că ne-au făcut mândri intrând într-o galerie de mari nume premiate de KulturForum Europa. Le dorim aceleaşi succese întinse pe mulţi ani de aici încolo.