TV

În cea de-a doua zi de Paști, în data de 25 aprilie, PRO TV a transmis, în direct, finala competiției Românii au talent, având o audiență medie de 18,4 puncte de rating. Faptul că Pro TV-ul a deținut din nou supremația nu a mirat pe nimeni.

După 30 de ani, marele actor Marin Moraru a revenit în platourile Televiziunii Române, la emisiunea realizată de Eugenia Vodă, Profesionișii.  Absența a fost una justificată de faptul că TVR-ul nu a mai găzduit nici o producție care să implice prezența actorului: „Ce să caut aici, să fac ce?”.

Mai întâi s-a declanșat o extorsiune al degajamentului. Apoi au venit oamenii la bâlci la Piscani, să mănânce înghețățuri, să se dea în parașute și tiribombe și să constate, cu tristețe, că printre fetele de-acolo e multe rebuturi. Mai târziu, au venit vasluienii să arate țării cum se face un interviu adevărat

În prima zi a anului 2011, la orele serii, cunoscuta moderatoare a talk-showului The Oprah Show şi-a lansat propriul canal de televiziune numit „Oprah Winfrey Network (OWN)”. După ce lansarea postului TV a fost amânată până acum de două ori, celebra realizatoare de emisiuni s-a hotărât să dea lovitura la începutul noului an.

Joi, 16 decembrie 2010, prezentatorul devenit cunoscut pentru bretelele pe care le purta în fiecare emisiune a anunţat în direct că a sosit momentul „să îşi pună bretelele în cui”. A urmat o emisiune emoţionantă în care jurnalistul, în vârstă de 77 de ani, a fost omagiat de prezentatori şi celebrităţi şi a primit mesaje de la preşedintele Barak Obama şi de la fostul preşedinte Bill Clinton.

Aflată într-o excursie la București, organizată de domnul Prof. Univ. Dr. Ilie Rad, am avut onoarea de a-l întâlni, pentru prima dată, pe Directorul Jurnalului Național, Marius Tucă. Calitatea, spun eu, care îl diferențiază de ceilalți jurnaliști, este incisivitatea.

Când eram eu mică, marile iubiri ale copiilor erau personajele lui Walt Disney. Am crescut şi, pe nesimţite, le-am înlocuit pe Belle şi Albă-ca-Zăpada cu Sailor Moon şi cu alţi marinari cu nume de planete. Când devenisem prea mare pentru astfel de pasiuni, la mare căutare erau Pokémonii, acele creaturi cu aspect straniu şi nume impronunţabile. Azi, eroii celor mici nu mai sunt neapărat dintre cei animaţi, iar dovada cea mai puternică în acest sens e Hannah Montana.

Cu ceva ani în urmă, Cătălin Botezatu era cunoscut publicului român ca şi designer vestimentar. Şi atât. Se remarcase, nu neapărat într-o manieră care să stârnească invidia, ca şi creator de lenjerie intimă pentru bărbaţi, iar colecţiile respective erau amintite, prin popor, ca fiind „chiloţii lui Bote”. Se amuza unul sau altul de impunătorul statul de creator de chiloţi, dar răutăţile aveau, totuşi, o limită bine definită.

De ceva timp, naţiunea se ghidează după stele. Nu de capul ei, pentru că nu oricine este în stare să priceapă alfabetul stelar, cei mai mulţi neînţelegând nimic din puzderia de semne scrisă pe ceruri. De ceva timp, spuneam, naţiunea o are pe Urania. Cum, nu ştiţi cine este Urania? Vai, dar e doamna care, o dată pe săptămână, apare la televizor şi îţi explică în detaliu, ca la tâmpiţi, cât de nasol o să-ţi meargă în următoarele şapte zile.

În una din serile trecute, butonând telecomanda ca un vajnic român ce sunt, am dat peste Jean Paler. Era prezent în una dintre emisiunile acelea idioate, cu lumini multe şi fătuci cu toate alea la vedere. Recomandat ca „artist”, Paler (ce nefericită coincidenţă cu numele Octavian Paler!) spunea nişte tâmpenii uluitoare, un soi de sketch-uri jalnice, construite pe îmbinarea măiastră între stupiditate şi retard mintal.

Aminteam, într-un articol anterior, faptul că Dan Diaconescu a gândit bine de tot atunci când s-a orientat spre reality-show/reality-blow, în anul 2000, creând Oglinda Television (OTV, mai pe scurt, în siglă şi în nomenclatura uzuală).

Sinuciderea Mădălinei Manole, complet neaşteptată şi inexplicabilă, a răvăşit zilele trecute toată ţara. A venit într-un moment cu totul calm, în care artista părea să fie împlinită pe plan personal şi în curs de stabilizare pe plan profesional. Mai şocant a fost că gestul a venit din partea unei femei pline de viaţă, pentru care zâmbetul părea parte integrantă a expresiei faciale.