Teatru
Alegem să ne vindem pământul sau alegem să stăm, într-o sală de spectacole, să vedem cum aleg alții? Alegem să cântăm cauzele noastre pe muzică rock sau alegem să râdem la alegerea altora? Și nu în ultimul rând, alegem să primim pasiv informații media sau alegem să ne informăm activ?
Ce nu ai da uneori să afli ce au gândit în trecut oameni ca tine, pasionați de aceleași lucruri și mai ales, oameni care s-au confruntat cu aceleași probleme? Nu vorbim despre orice fel de persoane, ci despre actorii de teatru, nu a oricărui teatru, ci acei actori care au jucat pe scena unui teatru consacrat...
O artistă, patru costume. O artistă, patru voci. O artistă, patru vârste, patru personaje, patru declaraţii... Personajele - Mimicela, Ninetta Sorcoveanu, Dezina Cosoveanu şi Tuşca Vilmoş, adică actriţa Elena Ivanca îmbrăcând patru tipologii feminine în spectacolul Declaraţie de Tudor Muşatescu, pus în scenă de Naţionalul clujean.
Gândiţi-vă un pic... Ce sentiment aveţi de obicei înainte de a intra într-o sală de spectacol? Dar în clipa în care păşiţi în interior? Vreau să facem un exerciţiu de imaginaţie: eşti într-un hol în faţa unei uşi mari negre şi ai 75 de oameni în jur. Pe sub uşă începe să iasă fum şi un miros... nu de ars, dar ciudat; în schimb, nimeni nu reacţionează.
,,Buon giorno! Buenos dias! Guten tag! Goede dag! Bonne journée!”... fiecare în limba lui, dar cu toţii într-un limbaj comun. 8 studenţi din Franţa, Italia, Spania, Germania şi Olanda au arătat marţi seară ce înseamnă să te simţi liber pe scenă, să îl simţi perfect pe cel de lângă tine, să vorbeşti într-o limbă necunoscută, dar să fii înţeles!
Scriam într-un articol despre spectacolele de teatru care se apropie de show-urile de televiziune şi despre tendinţa regizorilor de a monta cât mai comercial. Mi-aş dori să nu mai aud invocându-se motivul crizei economice pentru orice se face astăzi, vreau să aud că se dă ceea ce se cere.
Cu doar câteva zile înaintea Galei Premiilor Uniunii Teatrale din România - UNITER (luni,18 aprilie), mă întreb câte controverse se vor mai naşte şi anul acesta în urma aflării câştigătorilor. Câte bârfe şi invidii? Câte răutăţi? Câte adevăruri?
Liniște mai adâncă decât la orice alt spectacol, respirații înghețate, priviri fixe. Urcase pe scena Teatrului Național din Cluj, venind de la teatrul omonim din Bucureşti - cu toți cei 92 de ani la el, marele actor Radu Beligan. Putea să lipsească decorul, cu atât mai mult muzica, findcă toți au venit pentru el.
Ce se întâmplă când stai singură într-un apartament şi brusc te trezeşti cu o prietenă pe cap? Şi nu cu orice fel de prietenă, ci una care tocmai s-a despărţit de soţul ei după 14 ani; o prietenă care face curăţenie când e nervoasă, când e agitată, când e supărată.
O să vă pun câteva întrebări, fără să aştept un răspuns de la voi. Cugetaţi puţin şi apoi răspundeţi-vă singuri! Aţi renunţat vreodată la un vis pentru că aţi fost descurajaţi? V-aţi schimbat alegerile pentru că alţii considerau altceva potrivit pentru voi? Mai ţineţi minte ce vis(uri) aveaţi la şase ani?
Fără Nicoleta Bolcă, Sorin Militaru, András Lóránt și trupa de actori tineri, talentați și deosebit de entuziasmați și dezinvolți, Casa Bernardei Alba ar fi fost doar un spectacol montat pe textul lui Frederico Garcia Lorca. Fără Casa Bernardei Alba, Teatrul Dramatic „I. D. Sîrbu” din Petroșani ar fi rămas o instituție anonimă de cultură dintr-un oraș minier de provincie.
Nemâivăzând spectacole montate la teatre mici din ţară şi având norocul să văd multe din cele mai bune montări din ultimii doi ani, am plecat la Petroşani cu ideea preconcepută că voi merge la un teatru de provincie, unde voi vedea un spectacol cel mult rezonabil. M-am întors de acolo dezamagită, într-adevăr.
Pentru că Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca şi-a păstrat şi anul acesta statutul prin montări de excepţie, cele 6 nominalizări la Premiile UNITER 2011 nu au fost o surpriză. Aceeaşi performanţă o are şi Teatrul Naţional Bucureşti (TNB), care s-a remarcat prin spectacolul Livada de vişini.
Atunci când bărbaţii nu mai au soluţii pentru terminarea războaielor, le găsesc...femeile. Şi cum altfel să o facă dacă nu în stilul original, pe care cele mai înzestrate îl dobândesc încă din naştere? În anii 400 î.Hr. , celebrul Aristofan, considerat părintele comediei antice, scria Lysistrata, piesă de teatru care avea să se joace cu o forţă impresionantă şi după două milenii şi jumătate, pe scena Teatrului Maghiar din Cluj.
- TIFF 2013
- Gala Absolvenţilor UNATC Master 2013
- Festivalul Internațional de Teatru Sibiu - FITS 2013
- Festivalul de muzică barocă LA STRAVAGANZA
- Festivalul „Scrie despre Tine”
- Turneul Naţional Stradivarius "Bach to Basics"
- BODY MIND SPIRIT FESTIVAL CONSTANȚA
- EUROPAfest 2013
- ARTmania 2013
- Audiţie Naţională
- Bienala Internațională de Ceramică Cluj 2013
- Ghost Gathering II: Râșnov 2013
- Turneul piesei de teatru „Interviu”
- Făuritori în Companii
- SERILE BUCUREȘTI STRICT SECRET
- Aserțiunea
- Români pentru o lume
- CLUJ 2021, CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ
- Santorini Biennale of Arts 2012
- Superb articol. Insa dezamagit total de felul in care il numiti...
- Da, am participat la acest simpozion, din pacate nu am putut...
- MC Ranin : un habarnist mediocru lipsit de orice morala care...
- Your phrase, simply charm
- Bonjour-Familia mea paterna e de origina valona-v-as ruga pe...
- Unul dintre cele mai emotionante momente din primul razboi mondial-in...









































































