Muzica

Duminică, orele amiezei. „Oare de ce e atâta lume azi pe cursa de la Baia Mare la Cluj?”, se întreba, mirată, femeia aşezată pe scaunul de lângă mine din autocar. „De obicei nu e aşa plin la ora asta… Cred că de-aia - îşi răspunde tot ea - că e Sfântă Mărie azi…”. Jos, sub geam, o mare de oameni purtând tricouri cu Iron Maiden îşi îneca suflarea în fum de ţigară în scurtul repaos de drum.

„Easy like Sunday morning” - cam aşa aş fi tentată să descriu concertul celor de la Junetrip pe care l-au susţinut în Social Club Origine. Cum ţi-ar suna jazz, funk, blues şi progresiv la un loc?

Aceasta a fost expresia cea mai des uzitată în seara zilei de 20 Martie 2011, în Irish & Music Pub Cluj-Napoca. Într-un local cum nu se poate mai potrivit unui astfel de eveniment (că doar nu degeaba localul se numeşte Irish & Music Pub), grupul irlandez de muzică tradiţională irlandeză Coras şi dansatoarele de la Irish Way

Protagoniştii principali urmau să fie Mihai Todoran, un tânăr aciuiat de curând prin părţile Clujului şi a sa inconfundabilă strună, care îi este de nedespărţit şi cu care încântă un public variat, atât ca vârstă, cât şi ca preferinţe muzicale. Mihai a descoperit un loc propice firii sale în Griff Jazz Blues, astfel că, de aici şi pân la a oferi cântări Joia, o dată la 2 săptămâni, în acest minunat lăcaş, nu mai era cale lungă de bătut.

De câte ori văd un spectacol montat după un text clasic, indiferent că este vorba de teatru, operă sau balet şi indiferent de maniera de abordare regizorală, nu pot să nu mă opresc mereu în faţa aceleiaşi întrebări: care este miza clasicului interpretat la modul clasic în sălile de spectacol contemporane şi, în aceeaşi măsură, care este miza aducerii clasicului în sfera unei interpretări moderne?

Printre imitațiile servile, copiile anoste și lipsite de substanță, iată că se întâmplă să găsim și câte o porție de inefabil și inegalabil. Vorbim  despre recitalul prin care Tudor Gheorghe a întâmpinat venirea toamnei la Cluj-Napoca, intitulat Vremea nemâniei, un concert dedicat poetului român din Republica Moldova - Grigore Vieru.

Ultimele vremuri au adus în paginile ziarelor şi blogurilor de pe întinsul plai al ciobănaşului cu 300 de oi, ştiri despre  revoluţii româneşti şi dorinţe de schimbare. Visul evoluţiei sau disperarea letargică a stagnării a împins lumea la reacţiuni stradale. Cu precădere, am fost impresionată de unul din articolele vehiculate pe internet, care începea cu sintagma: „Revoluţia la care visez eu”, aceasta devenind şi laitmotivul întregii compoziţii. Ei bine, revoluţia la care visez eu se cheamă evoluţie personală, eludarea tuturor formelor de compătimire pentru ţara în care am fost născuţi şi începerea unei lupte adevărate, interne. Fiecare dintre noi, personal.