Aniversări muzicale 2010

Este 2010 un an ca oricare altul? Sigur, răspunsul depinde de perspectiva din care privim… Fără să fie bogat în aniversări, începutul deceniului al doilea al acestui secol anunţă şi marcarea unor comemorări de mare impact, aduceri-aminte distribuite uniform pe scara timpului, din perioada Barocului până la mijloc de secol XX.

Personalitatea cu cea mai mare „vechime” este Alessandro Scarlatti (n. la Palermo în 1660 – d. la Napoli, în 1725), fondatorul şcolii de operă napolitane, (tatăl şi-mai-cunoscutului Domenico Scarlatti), de la naşterea căruia se împlinesc 350 de ani. Creaţia sa este marcată de pasiunea pentru operă şi de compunerea multor partituri vocal-simfonice din genul missei şi al oratoriului. Probabil cea mai cunoscută pagină din muzica sa rămâne aria lui Sextus “O cessate di piagarmi, O lasciatemi morir!” din opera Il Pompeo.

Robert Schumann

300 de ani au trecut de la naşterea lui Giovanni Battista Pergolesi (n. la Jesi, în 1710 – d. la Pozzuoli, în 1736), compozitorul-violonist-organist care s-a impus ca unul dintre primii maeştri ai operei comice. În ciuda faptului că a murit la doar 26 de ani, maestrul italian a intrat în istoria muzicii prin comedia muzicală La serva padrona, una dintre cele mai reprezentate opere din perioada de început a secolului XVIII.

Dar „greii” abia acum urmează: „colegi” de generaţie, Frédéric Chopin şi Robert Schumann s-au născut, ambii, în 1810, primul în Polonia iar celălalt în Germania. Amândoi şi-au pus amprenta în mod decisiv asupra romantismului, ambii au fost pianişti-compozitori, ambii sunt astăzi cântaţi pe toate meridianele, chiar dacă Chopin (în cei doar 39 de ani de viaţă) s-a limitat în principal la muzica pentru pian. Primul virtuoz al acestui instrument din perioada modernă, Chopin a fost o personalitate charismatică ale cărui miniaturi nu pot lipsi din repertoriul oricărui interpret din ziua de azi, fie că vorbim despre Poloneze, despre Valsuri, Nocturne, Studii etc. Schumann (care i-a supravieţuit încă 7 ani) a avut timp să se aventureze şi în zona liedului şi a simfoniei, ca să citez doar două domenii în care reuşitele sale au fost comparabile cu cele din sfera creaţiei pentru pian, ca şi în domeniile jurnalismului şi muzicologiei.

Frédéric Chopin

Următorii „colegi de an” sunt spaniolul Isaac Albeniz şi austriacul Gustav Mahler, ambii descendenţi ai seminţiei lui Abraham. Dacă cel dintâi (n. în 1860) este socotit cel mai caracteristic reprezentant al muzicii iberice, creaţia sa pentru pian fiind impregnată de ritmurile şi melodiile Spaniei, cel de-al doilea este, pentru mulţi, un simbol al sfârşitului romantismului şi al zorilor muzicii moderne. Dirijor, director al Operei din Viena, Mahler (1860-1911) este unul dintre maeştrii simfoniei şi ai liedului, o personalitate puternică ce a influenţat pe mulţi dintre marii creatori ai veacului trecut.

Gustav Mahler

Şi America îşi revendică două aniversări, prin marcarea centenarului naşterii lui Samuel Barber şi William Schuman (nici o legătură cu sus-amintitul Robert!). Personalitate de anvergură a şcolii americane de compoziţie, Barber (dublu laureat al Premiului Pulitzer) s-a impus în memoria melomanilor prin elegiacul „Adagio” pentru coarde (din Cvartetul nr. 1), preluat şi de câteva filme celebre în coloana lor sonoră (de exemplu Platoon, Omul-elefant, Amélie, Litera stracojie etc.) şi cântat inclusiv la înmormântarea unor celebrităţi ca JFK sau Prinţesa Grace de Monaco. Mai discret dar mai dedicat activităţilor în favoarea dezvoltării vieţii muzicale, William Schuman a condus Lincoln Center for the Performing Arts din New York (sediul Filarmonicii, MET-ului şi al unora dintre cele mai importante instituţii muzicale americane) şi celebra şcoală de muzică Juilliard. Schuman rămâne unul dintre marii simfonişti ai Americii, a cărui izbândă emblematică este The New England Triptych.

Chiar dacă a depăşit anul jubileului şi mai are… câteva decenii până la centenar, merită celebrat şi cel mai mare pianist român, unul dintre giganţii artei interpretative a secolului XX, Dinu Lipatti. Se împlinesc anul acesta 60 de ani de la trecerea sa în nefiinţă – la doar 33 de ani… Poate nu întâmplător, unul dintre compozitorii săi favoriţi era… aniversatul Chopin, discul său cu miniaturi compuse de marele compozitor polonez fiind catalogat de EMI între cele mai importante 100 de înregistrări din toate timpurile. Deopotrivă compozitor, socotit de Jora şi de Enescu drept un mare talent, Lipatti nu a mai avut timp să continue şi pe linia deschisă prin suita simfonică Şătrarii, creaţia unui adolescent de 17 ani care l-a determinat pe Enescu să-i acorde Premiul de compoziţie care-i purta numele.

Dinu Lipatti

Aniversaţi la cifre rotunde sau nu tocmai, nemuritori sau pierduţi în umbră, mulţi alţii muzicieni sunt înscrişi în calendarul festivităţilor speciale din 2010. În măsura în care ecourile acestora vor ajunge până la noi vă vom ţine la curent cu impactul celor mai semnificative evenimente.