Banner sub header stanga

Banner sub header dreapta

Home » ARCHIVE » Hidden » Visual Arts » About Elena in General

About Elena in General

by: Igor Mocanu 24 Mai 2011

In general, the present can engage recent history a thousand different critical dialogues, but every time it will only be interpretation. The interpretation given by the one metonymising the present in his/ hers own perception, and as it is the case here, his/ hers own artistic perception. The result, to follow the logic in Paul Ricoeur's hermeneutics theories, will always be consumed in a double movement: interpreting the past he/ she will provide an understanding of it, preferably new, and will have a preferably polemic relation to the present. But both movements will have a common purpose: knowledge. The humanist principle according to which through knowledge we become more dignified, freer activates all its mechanisms especially when it initiates a dialogue with recent history and the present.

Despre Elena în general

It seemed to me that this is what was aimed in the two series of paintings by Marilena Murariu, within the exhibition About Elena in General, at the Simeza Gallery in Bucharest, the first illustrating Elena Ceaușescu in various seemingly pornographic postures, the second – with passport type portraits of various contemporary “in general” public figures. The pun seems transparent, by overlapping the idea of generality and the rank in the secret police, with precocious implicature – they are all secret police officers! The first series shows Elena giving birth, stripteasing, enjoying postcoital lull, dancing cancan displaying her vulva, next to two other contemporary Elenas, presented just as exhibitionistically, and so on; in the  second – the journalist, the church face, the business man, etc., posing as secret police officers.

We would require painfully exuberant imagination to grasp the criticism in the painter's works, which aren't by far as complex, as inconvenient or as outrageous as they pretend to be. Each work communicated in basic sentences, with a subject and a predicate, something like “The cow is grazing”. What is the protagonist Elena doing in that painting? Elena is giving birth. And in the other? Elena sprawls. And in the next one? She's reading the Marquis de Sade. And so on. And, in each of the paintings, the viewer will recognize a public figure, some politician. Therefore a flow of basic sentences: they are all, in turns or at the same time, womanisers, corrupt, vulgar, perverts – very much the entire range of epithets that the occidental male mind assigns to feminine violent imaginary. And this is the first sad aspect of the exhibition: the artist has a masculine insight. The second deplorable aspect is the suspicion that the theme, as poorly as it is treated in the paintings, is not genuine, did not stir the artist's inspiration, but is trying, as Lia Perjovschi recently diagnosed in an interview to the OpenSpace.ru platform, to apply a success recipe, which included more and more contemporary artist in recent years, best represented by the cocoa paintings in the exhibition CacaObama (2010), signed by Valeriu Mladin. And I wouldn't have any troubles with it, but the problem is that they are actually applying a fake recipe. Namely, what artists see as success recipe.

Despre Elena în general

And the third, and hopefully last, deplorable aspect of the exhibition About Elena in General, presented by Modernism.ro as the exhibition of the week, is the poorly nuanced understanding of the present and recent history. To make myself understood, I am not pleading here for the cause of the immaculate conception of Romanian politicians or worse, of Elena Ceaușescu, but I am only noting that the artistic and pictural approach of Marilena Murariu, be it a satire, is deprived of any idea, and it only remains at the level of TV comic sketches. It is the case of the image of recent history reflected by Sergiu Nicolaescu in Poker (2010).

But this is only the peripheral tribulation of a wider contemporary trend, that of the post-communist anticommunism, therefore belated, ineffective, but greatly lucrative. From this perspective, Vlad Morariu's recommendation in the text of the catalogue is not only to follow to be extended: recent history should be adored, nor hated, and all the less violated; it must be left to rest in peace, that is, understood.

Marilena Murariu, About Elena in General (Despre Elena în general), Painting, May 2011, curator: Marian Constantin, Simeza Gallery, Bucharest.

cristian:[01 August 2011 - 17:11:34]

• Europeni cu care ne mândrim: Iliescu & Severin • Neculai Constantin Munteanu Comentarii Expoziția Marilenei Murariu, inocent intitulat㠄Despre Elena în general”, a scandalizat nu puține spirite pudibonde încremenite în refuzul nudului în arta plastică. Pe motiv de imoralitate. Iar cînd cea dezbrăcată de imaginea oficială este chiar Elena Ceaușescu blasfemia nu-i departe. De două ori blasfemie. Odată pentru că, chiar îmbrăcată, Elena Ceaușescu nu părea o culme a femintății plină de vino-ncoace. Și încă odată fața de vigilența cu care a impus morala proletară și tiparul activistei acre, cu taior, coc și fustă cu lungimea reglementată să ascundă frumusețea unui picior de femei. • Iar Marileana Murariu vede enorm și simte monstruos. Nu numai că reușește s-o dezbrace pe Elena Ceaușescu, într-o deliberată caricatură de un erotism exacerbat și hidos, dar o înconjoară și de o faună de monștri masculini, politicienii noștri de ieri și de azi, ieșiți nu din somnul rațiunii, ci din somnul națiunii. Efectul e de un comic irezistibil și de o actualitate încremnitoare. • Tabloul „Originea Lumii Noi” se vrea o replică în caricatural a pânzei „Originea lumii” de Gustave Courbet, socotită o culme a artei erotice explicite și chiar mai mult decât atât. În prim plan, Elena Ceaușescu, născătoare de lume nouă. In spatele ei, cei trei crai de la răsarit. Cu zâmbete carnasire, în stînga Nicolae Ceaușescu, în dreapta Gheorghiu Dej și, între ei, urmașul Ion Iliescu, zâmbărețul și emanatul revoluției, care îl ține în brațe, în chip de om nou, pe Adrian Severin. Înfășat în steagul Uniunii Europene pe post de scutece! Și el zâmbăreț, dolafan, frumușel, îți vine să-l scuipi. Ca să nu-l deochi, firește. • Așadar, Iliescu și Severin, cu originari comuniste, dar și la originea lumii noi! Coincidența nu e o întâmplare, mărturisește artista. Întâmplare sau nu, Iliescu și Severin au de a face cu justiția europeana și sunt europenii noștri în cea mai fierbinte actualitate. Incepem cu Ion Iliescu, nu din considerente de vârstă, ci de ticăloșie. • Curtea europeană a Drepturilor Omului a dat câștig de cauză revoluționarilor și urmașilor celor uciși la revoluție, fără să se fi aflat vreodată cine e vinovat de moartea lor. Prin lipsa de eficiență și imparțialitate a anchetelor le-au fost încălcate drepturile. Pe scurt, crimele revoluției nu se prescriu. Iar pe prescrire, cu concursul justiției, tembel sau interesat, scontau câțiva din marii vinovați, printre care și emanatul Ion Iliescu. • Cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, Ion Ilescu a sărit ca ars. CEDO nu are autoritate în cercetarea Revoluției, „este o instanță care e în afara realităților istorice!” Însă bătrâna pușlama comunistă a devenit mai precuaută. Și n-a mai avut timp de lansarea „Dicționarului general al Revoluției din decembrie 1989”. Normal, are pe conștiință multe din cele 1.290 de victime ale revoluției înregistrate în volum. Și acum justiția dâmbovițeană, atât de tranzacționistă, va fi invitată s-o facă. Va fi musai s-o facă. • Ion Iliescu nu e întrecut întrecut în ticăloșie de copilul de suflet Adrian Severin, care a exportat în Parlamentul European un pic din corupția endmică a politicianului dâmbovițean. Audiat de o comisie a parlamentului, Severin a acuzat „manevre asemănătoare şi înscenări absolut din aceeaşi familie” ca în cazul lui Strauss-Kahn. • Numai că într-un caz era vorba de sex, în celălat bani, mită și corupție. In plus, cînd șeful FMI a fost prins cu pantalonii în vine n-a invocat scenarii sau înscenări. Și a avut bunul simț să demisioneze. N-a fost cazul cu Adrian Severin, la bunul lui simț mă refer, deși a fost victima unei înscenari, asumata ca atare de cei care i-au testat slăbiciunea la bani. Ochiul dracului a fost mai tare ca presupusa onorabiliate a expertului, în toate și în nimic, Adrian Severin. • Se spune că nu odată viața bate arta. O și completează, fericit, uneori. Mai cu seama cînd oamenii nu sunt doar caricaturizați. Sunt chiar niște caricaturi. Marilena Murariu și-a îngăduit să-i dezbrace de caracter și să le pună zbenghiul de rigoare, în cazul celor îmbrăcați, dar cu capul gol. • Articol preluat de pe www.europalibera.org.

Nume/Prenume:
Email (rămâne ascuns):
Comentariu:
Cod de securitate: