item20091103003

foto: NICU CHERCIU

De  multe ori ne întrebăm, după ce am citit o carte,  care ar putea fi continuarea unor destine, ce s-ar mai fi putut întâmpla cu personajele după închiderea porţii ficţiunii. De foarte puţine ori am văzut să-şi asume continuarea unei creaţii şi, implicit, a unor destine, cineva.

Meritul este cu atât mai mare cu cât domnul Nic Ularu nu este în primul rând scriitor,ci este foarte cunoscut în lume ca scenograf şi regizor. Iar curajul este cu atât mai valoros cu cât opera aleasă pentru a fi continuată este una foarte cunoscută în dramaturgia universală-" Livada de vişini" de A.P. Cehov.

După douăzeci de ani de la sfârşitul acţiunii din piesa cehoviană, personajele sunt reînviate, păstrându-se tipurile umane, tarele, problematica piesei amintite. Noua creaţie poartă, îndrăzneţ, acelaşi titlu cu piesa mamă căruia i s-a ataşat " o continuare".

Evoluţia eroilor este vizibilă. Şi epoca este alta. Tăvălugul istoriei dezagrega, la Cehov, aristocraţia, lasănd în urmă o categorie periculoasă, îmbogăţită din imprudenţa şi delăsarea primeia. La Nic Ularu, timpul este ceva mai înaintat dar şi mai necruţător. Ciuma roşie uniformizează totul, vinde sufletele diavolului ,făcând loc în faţă unor frustraţi, complexaţi, altădată umiliţi, poate pe drept, de aristocraţia care mai credea în invulnerabilitatea ei.

Lopahin stăpâneşte livada cumpărată cândva, are bani dar işi îneacă zilele în alcool. Epihodov este căsătorit acum cu Duniaşa şi nu şi-a pierdut porecla de omul cu nouăzeci şi nouă de nenorociri, Gaev este rătăcit în realitatea zbuciumată, Trofimov, veşnicul student, incapabil cândva să termine universitatea, este omul nou care promitea din piesa cehoviană să devină un partizan al cauzei comuniste, mai ales după umilinţele verbale pe care le primea în dar de la Liubov Andreevna sau Varia.

Fosta proprietară a livezii de vişini, ultima redută pierdută a casei aristocratice de odinioară, se întoarce , după mulţi ani, să moară acolo unde i-a rămas sufletul întotdeauna. Petea Trofimov, deşi silit de superiorul său, pentru a-şi proba fidelitatea faţă de partidul comunist,  s-o omoare pe Andreevna, are un moment de recunoştinţă faţă de casa în care era adesea primit, sinucigându-se. Epihodov" omoară  un comunist", în finalul piesei.

Nu sunt uitaţi nici Firs, slujitorul de 87 de ani în piesa cehoviană, şi nici Grişa, copilul înecat al Liubovei Andreevna, apărând ca fantome în prezentul operei.
Piesa a fost reprezentată în premieră românească, la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, pe 29 octombrie 2009, în regia inspirată a aceluiaşi Nic Ularu.

Interpreţii rolurilor şi-au dat întraga lor măsură într-un joc plin de suflu şi talent: Epihodov, magistral jucat de Ovidiu Crişan, Liubov Andreevna , obosită de o viaţă zbuciumată, dominată de nostalgia vremurilor în care stăpânea livada, întruchipată cu multă autenticitate de Elena Ivanca, Duniaşa, plină de temperament, jucată de Vasilica Stamatin, Trofimov, foarte convingător adus pe scenă de Dan Chiorean, comunistul venit să verifice trecutul lui Petea, abrutizat, iraţional, îngust, jucat foarte bine de Emanuel Petrean. Să nu uităm de Lopahin, sugestiv imortalizat de Petre Băcioiu.

Firs, deşi bătrân,este interpretat cu mult talent de un actor foarte tânăr, Cristian Grosu
Scenografia sugerează foarte bine degradarea morală şi socială, mizeria unei lumi, prin cromatică şi minimalizarea decorului.