Carte

Din fericire pentru noi cele mai agresive atacuri asupra noastră sunt cele date de creșterea prețurilor, de criza mondială și de televiziunile mogulilor. Nouă nu ne este frică să urcăm într-un autobuz neștiind dacă vecinul de scaun nu e cumva un kamikaze blindat de bombe și nu suntem scoși din case de buldozerele ocupantului.

De curând a apărut la editura Polirom volumul „America fără etaje“, ultima „producție“ ieșită din colaborarea cuplului de scriitori ruși Ilf și Petrov, o carte de un umor nebun care face o radiografie pe cât de hilară pe atât de autentică a țării tuturor posibilităților. Cartea este acum pentru prima dată tradusă în românește de către Ana-Maria Brezuleanu

Nu-l cunoșteam pe José Edouardo Agualusa (un scriitor cu un nume care sună foarte “poetic”). Dar mi se făcuse iarăși dor de Lisabona, ca în fiecare vară de cîțiva ani încoace. Am primit luna trecută Vînzătorul de trecuturi, care a apărut în portugheză în 2004, iar în traducere românească de la Editura Leda în 2009.

Pentru că o vacanță reușită nu se poate concepe fără o carte ușoară care să îți trimită la plimbare concentrarea de om al muncii cu responsabilități esențiale pentru omenire, îmi permit să vă sugerez o excelentă lectură de vară potrivită pentru toate locurile de preumblare. Se potrivește deopotrivă cu lenea dulce de pe plajă, dar și cu peisajele câmpenești.

Am citit recent o conferință- cum o numește scriitorul- despre barbarii de tip nou din volumul lui Paler , Calomnii mitologice. Textul m-a  îngrijorat și m-a făcut să reflectez puțin la realitatea imediată, să văd și să simt prezența neobarbarului de lângă noi. Nu că până atunci nu-l vedeam în fiecare zi pe stradă, în magazine dar mai cu seamă în zona care îi asigură celebritatea cel mai adesea, media- și  mai ales media audio-vizuală.

N-am mai prins de mult timp tîrgul din vară de la București. Se suprapunea cu TIFF-ul și mereu eram în această perioadă la Cluj. Anul acesta s-au aranjat bine datele și am ajuns la Romexpo, dumincă, în ultima zi de tîrg, 13 iunie, pe o căldură îngrozitoare.

O extraordinară, teribilă, entuziasmantă apariţie editorială: Naşterea. Istorii trăite, culegere de mărturii semnate de douăzeci de doamne despre momentele în care şi-au adus pe lume copiii. Cele două coordonatoare ale cărţii, Mihaela Miroiu şi Otilia Dragomir, explică în prefaţă proiectul ca depăşire a unei bariere: căci, cu toate cîştigurile ultimei sute de ani în materie de „emancipare a femeilor”

Maniera eseistică din Jurnalul Vestului Sălbatic e continuată în seria Istoremelor, într-o formulă mai alertă, impusă de limitele de spaţiu şi de ritmicitatea rubricii susţinute săptămînal într-un cotidian local (Monitorul de Iaşi, devenit în 2003 Ziarul de Iaşi). Mai întîi sub titlul Homo americanus (2000-2001), apoi sub Homo valachus (din 2001), Codrin Liviu Cuţitaru scrie cu constanţă şi cu vădită plăcere despre teme varii.

Universitar apreciat în Iaşiul natal, unde susţine şi rubrici în gazete, Codrin Liviu Cuţitaru s-a manifestat – vasăzică – mai puţin în presa şi în viaţa culturală naţională. Toate cele şase cărţi pe care le-a semnat pînă acum au apărut la edituri de pe Bahlui, şi nu la cea care domină piaţa românească, recte Polirom-ul. Trei – la Universitatea la care predă. Scurt inventar al primelor cinci. Volum de debut: Istoria depersonalizată. Scenariu de deconstrucţie a istoriei de pe o poziţie non-istorică

Am mai fost şi la alte tîrguri de carte, dar cel de la Leipzig e de departe cea mai mare aglomeraţie de oameni şi de cărţi văzută vreodată. Toţi cei care au ajuns la cel de la Frankfurt spun despre Leipzig că e prietenos, cald şi făcut pentru scriitori şi pentru public.